Eşecul referendumului constituţional din 5 septembrie a fost în mare măsură prognozabil. Personal, văd două cauze ale acestui eşec.
Prima din ele rezidă în faptul că liderii partidelor din componenţa Alianţei pentru Integrare Europeană, care au iniţiat acest referendum, s-au eschivat, practic, de la desfăşurarea unei campanii electorale în deplinul sens al cuvîntului. N-a fost nici agitaţie electorală cît de cît serioasă pentru ideea alegerii preşedintelui direct de cetăţeni, nu s-a găsit nici modalitatea de a familiariza fiecare alegător cu importanţa acestui referendum.
Ca rezultat, dacă n-a fost campanie electorală, n-a fost nici prezenţă la urnele de vot. Păcat, fiindcă s-a discreditat o idee nobilă, cea de alegere a şefului statului de către popor…
A doua cauză a eşecului acestui referendum noi, cei din Partidul Umanist din Moldova, o vedem în faptul că guvernarea a blocat iniţiativa noastră de a desfăşura un referendum pentru adoptarea legii cu privire la predarea “Bazelor Ortodoxiei”. Au blocat o iniţiativă susţinută de Biserică, care ar fi avut mari şanse la succes. S-a întîmplat exact ca în proverbul despre săpatul gropii altuia. Alianţa ne-a săpat groapa nouă, dar a căzut ea însăşi în această groapă.
În toate cazurile, repet, responsabilitatea pentru eşecul referendumului din 5 septembrie le revine tuturor celor patru lideri ai Alianţei de guvernare.
Partea lor de vină o au şi comuniştii. Zadarnic se erijează ei acum în straie de “statalişti”. Alegerea preşedintelui Republicii Moldova direct de către popor ar fi dus în mod sigur la consolidarea statalităţii noastre. Comuniştii însă, promovînd boicotarea referendumului, au demonstrat că, de fapt, nu doresc această consolidare. În opt ani de guvernare, contribuind în mod decisiv la crearea capitalismului de tip oligarhic în scopul propriei îmbogăţiri, liderul Partidului Comuniştilor a slăbit considerabil temeliile statului moldovenesc. Lucrul acesta noi îl vom aduce la cunoştinţă tuturor acelora care mai cred în povestea despre “comuniştii-statalişti”.
Acum, criza politică s-a agravat şi mai mult, lumea nu mai înţelege nimic, încrederea în clasa politică actuală a scăzut definitiv. |ara, practic, nu este guvernată.
Unica soluţie sînt alegerile parlamentare anticipate. Cerem ca, de urgenţă şi fără nici un fel de condiţii, să fie dizolvat Parlamentul, după cum prevede Constituţia, şi stabilită data scrutinului.