Ideea republicii parlamentare într-o ţară patriarhal ortodoxă e la fel de “inspirată” cum ar fi ideea de a-l îmbrăca pe Ghiţă Mureşan în mini-jup şi l-ai trimite să sărute prispa postamentului de la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt de la intrarea în parcul “Ştefan cel Mare şi Sfînt”. Fără să îndoaie genunchii. E la fel de caricaturală şi nefirească pentru Moldova cum nefirească ar fi ideea de a altoi pătlăgele pe curpăn de cartof.
Mai întîi, ideea ne-a fost adusă ca un de cel pierit de la fraţi, ca Columb, de la indieni. Roadele acelei idei nefaste le vedem aievea. Numai în republica parlamentară pot avea loc anomalii de tipul celor de la noi, cînd un individ cu 15% din sufragii îşi face cheful precum i-o cer stăpînii săi de pe aiurea. Deocamdată, republica parlamentară este o etapă pe calea lichidării |ării Moldovei. Căci vine un altul, ca Halippa la 27 noiembrie 1918, şi zice: gata, copii, jocul s-a terminat; de azi eu sînt mare boier, iar voi aţi devenit o colonie a regăţenilor. Însă acum Moldova, şi de asta nu ţin cont neprietenii ei, are doi aşi în mînecă: Transnistria şi Găgăuzia. Uneori, mă gîndesc aşa: cît de proşti îs cei de la Tiraspol! De ce nu se unesc cu Chişinăul, căci ar deveni imediat campionii Moldovei, asemeni echipei de fotbal “Şerif”.
• Partidele mici, neînsemnate, optează pentru republică parlamentară, fiindcă, cu doar cîteva locuri în parlament, poţi da jos guverne după bunul tău plac. Vezi perioada 1997-2000.
• De ce comuniştii – cu centralismul lor democratic! – luptă habotnic cu centralismul democratic? Pentru că Vladimir Voronin a înţeles, în 2000, că nu devine preşedinte de ţară nici în ruptul capului dacă preşedintele ar fi ales prin vot direct. De aceea, l-a amăgit pe Dima Diacov să voteze demiterea lui Lucinschi, prin asta, el, Diacov, semnîndu-şi de fapt, propriul capeţ. Fără supărare: de nu-l primea Serafim în 2005 şi de nu venea Lupu la el în 2009, acolo, în neant, avea să-i deie broasca ţîţă.
• Acum comuniştii vor republică parlamentară, fiindcă simt că se strînge pielea de şagri şi pe viitor, vor să destabilizeze activitatea guvernelor şi a parlamentului, precum o fac şi partidele mici. Luni de zile n-au frecventat legislativul. Comuniştii, nu ca idee, dar ca actuală componenţă, dispar încetul cu încetul şi asta îi îngrozeşte pe mefistofelicii şi maleficii găinari care au pus mîna pe conducerea formaţiunii. Comuniştii, cel mai mare partid parlamentar, nu dispun de o persoană care să candideze la prezidenţialele din noiembrie 2010! (v.m.)