Ce mai faceţi, domnilor ţărani?
Pe noi, referendumul ne interesează. De aceea îl luăm în dezbatere. E bun pentru ţară? – Taaare bun! Odată ce nu-l agreează duşmanii ţării noastre. Sau îl acceptă doar cu vazelină.
Moldova, metaforizăm noi, ori va fi prezidenţială, ori nu va fi deloc. E spus tare, cu aplomb. Cer scuze.
De ce prezidenţială? – Pentru că prezidenţială nu e antidemocratică, precum doresc unii să ne sugereze prin exemple tip Venesuela, Gruzia sau Belorusia. La rîndul nostru, venim cu alte exemple: Franţa, Statele Unite, Rusia…
Republica parlamentară e republica partidelor. Mai bine zis, a doctrinelor de partid. Ca în Germania, de exemplu, ca în Anglia, să zicem. Acolo, de decenii, se votează sau Dreapta, sau Stînga (în linii mari). Cîţi dintre alegătorii noştri se duc să voteze social-democraţia sau liberalismul? – Foarte puţini, deoarece majoritatea alegătorilor nu ştiu cu ce se mănîncă una şi cu ce se mănîncă alta. Deocamdată, electoratul nostru e la etapa toţi fură. Şi va trebui să treacă vreme multă pînă societatea se va obişnui să voteze o anumită formaţiune politică, care într-o ţară civilizată poate fi de două orientări, precum am spus mai sus.
La noi, în Moldova, politica e, deocamdată, personificată. Din mai multe cauze. S-ar putea întîmpla, datorită conceptului ortodox, să votăm încă decenii în şir pe “cel întîi şi singur. Iată-l.” Cei care-l vor vota pe Lupu: au ştiu ei oare că Lupu e de Stînga? Haideţi să fim oameni serioşi! Cei care-l votează pe Lupu îl votează pentru calităţile sale personale, dar nu pentru faptul că ei tare mai ţin la programul Partidului Democrat, al cărui preşedinte este dl Lupu. La fel e şi cu liberalii lui Filat. Cîţi în Moldova cunosc doctrina liberală? – Foarte puţini. Dar cine nu-l cunoaşte pe Vlad Filat? – Mai ales în ultima vreme, după ce s-a lepădat de plăscăgupţi şi s-a apucat de construit case la Cotul Morii, la Nemţeni, la Obileni; mai ales după ce poporul a aflat că nu doar comuniştii, dar şi Vlad Filat poate da pensiile şi salariile la timp, chiar şi în vremuri de mare criză în toată lumea.
Mai avem noi, moldovenii, un obicei frumos, care se înscrie în tevatura republicii prezidenţiale: alegem pe cineva şi ne luăm de-o grijă pe 4 ani. De la el cerem: “De ce nu repară drumul în sat, dacă l-am ales primar?” Toţi au cerut de la Snegur, toţi au cerut de la Lucinschi, fără ca ei să fi avut şi hăţurile ţării în mînă. Dar asta e psihologia poporului nostru. Alegem împăratul – împăratul să răspundă de toate! Nu zic că-i rea această psihologie, dar haideţi să-i dăm şi putere omului din fruntea ţării (fără a ştirbi din puterea altora). Însă electoratul crede că, alegîndu-l pe Snegur sau pe Lucinschi ca preşedinţi, le-a dat tot de ce aveau ei nevoie pentru a conduce Moldova. Pe boala, căci nu le-a dat! Ei erau preşedinţi, însă de cum încercau să facă ceva tolkovo, imediat li se dădea peste mînă, imediat era depăşit vetoul prezidenţial privind scoaterea impozitului pentru maşinile vechi de import. Şi după ce era scos, ei plecau la furat, iar Mircea Ivanovici privea, neajutorat, prin părţi, nu?
Republica prezidenţială este una din cele cîteva modalităţi democratice de a dirija o ţară. Noi, moldovenii, de altfel ca şi românii sau ruşii, avem gîndire prezidenţială.
Deci, haideţi să ieşim duminică cu toţii la referendum!
Şi să votăm “pro”!