Mi-a spus un categoric “nu”!
Alexandra, 15 ani, Cahul
Salut, dragă “Samariteancă”. Şi eu, ca orice domnişoară care-ţi scrie, aş vrea să-ţi spun povestea mea de dragoste.
Cu vreo cinci luni în urmă, m-am îndrăgostit de un băiat. El e mai mare decît mine cu 3 ani. Învăţăm într-o şcoală şi ne cunoaştem de multă vreme, dar, pe neprins de veste, m-am îndrăgostit de el la nebunie şi am început să-i demonstrez încetul cu încetul sentimentele mele. Cînd a văzut că mă apropii de el, s-a îndrăgostit de mine la fel de mult. După ce am vorbit cu el de vreo două ori la telefon, mi-a propus întîlnire, iar eu am acceptat.
Ne-am întîlnit vreo trei luni de zile şi eram foarte fericiţi împreună. Deoarece trăiesc cu buneii mei, părinţii fiind plecaţi peste hotare, bunica era contra relaţiei mele cu acel băiat. Dar iată că într-o seară, de hramul satului, cînd toată lumea sărbătorea, noi trebuia să ne întîlnim la petrecere. A venit şi am stat împreună cîteva ore de neuitat, pe care le voi păstra în adîncul inimii mereu. Însă a apărut bunica mea şi a început să mă certe rău. Nu ştiam ce să fac şi am fugit acasă fără să spun nimic. Însă el şi-a dorit foarte mult ca să rămîn la disco. După acea seară, băiatul s-a schimbat, nu mai dorea să vorbească cu mine şi mă respingea categoric. I-am telefonat şi l-am întrebat direct dacă mai vrea să continuăm relaţia noastră şi el mi-a răspuns cu un categoric “nu”. După acel apel telefonic, am plîns mult, plîng şi acum. Şi nu înţeleg de ce ne-am despărţit.
Dacă vei citi aceste rînduri, aş vrea să-ţi adresez următoarele cuvinte: “Te iubesc prea mult ca să pot renunţa la tine. Să ştii că nimeni alta nu te va iubi la fel ca mine. Te iubesc la nebunie”.