Mai mulţi prieteni m-au felicitat cu ocazia Referendumului. Le mulţumesc şi le-aş spune cîte ceva din partea socrului cel mare, dar tac. Toţi s-au sfătuit şi-asudă ca să-mi facă mie-n ciudă (scria Andrei Lupan). Dacă şi noi: nu le mai luăm chiar pe toate la inimă, o parte le mai punem la spate, puţin mai jos de cingătoare (zice folclorul). Sau: dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură, laudele lor, desigur, m-ar mîhni peste măsură (spune poezia cultă).
Totuşi cum se explică acest paradox: circa 80% din populaţia Moldovei vrea (şi va tot vrea!) să aleagă preşedintele Moldovei prin vot direct, iar cînd a venit ziua să-şi legitimeze această voinţă în cadrul referendumului, au dat a lehamite din mînă? Explicaţia, printr-o analogie bilogică, ar fi asta: “Mamă, eu aş vrea să mă mărit, că m-am copt şi nu mai pot, dar rămîn fată bătrînă dacă mă dai după Bogdan cel Chior, care nu vrea să semneze Tratatul de bază”.
…De un an şi ceva acest popor e scuipat în suflet. De cine? De actuala conducere a ţării! De românaşii din Alianţă. Actuala conducere a încercat să înveţe poporul moldovenesc cum merge ursul la deal. (Poate că cineva îşi mai aminteşte cum, mici fiind, tunşi chilug, eram prinşi la club de cîte un flăcău cu rînca ciocălău, care, punîndu-ne capul subţioară, trecea apăsat cu degetul cel mare de la frunte spre creştet, de ne făceau să chiţcăim de durere: aşa mergea ursul la deal). Conducerea ţării s-a gîndit că poporul ista e cam prostălan şi le va înghiţi pe toate. Sau Ghimpu crede că pe poporul nostru cel moldovenesc nu l-a durut inima cînd dl Ghimpu l-a luat consilier pe potlogarul de Dan Dungaciu? Sau Filat a crezut că moldovenii îl aplaudă cînd taie sîrma cu plăscăgupţii şi cînd deschide două consulate româneşti în Moldova, fără a deschide măcar unul în România? Sau Lupu a crezut că moldovenii se minunează – măi, ce bărbat înalt şi frumos! – atunci cînd a lovit crunt în moldoveni, votînd legea dublei cetăţenii pentru funcţionarii de stat; sau dl Lupu crede că un Şalaru, după ce depune jurămînt de credinţă României la Bucureşti, vine la Chişinău ca să lupte contra amestecului României în treburile interne ale Moldovei? În toată această poveste îl compătimesc pe Filat, care e boicotat chiar de propriii colegi de alianţă. Sau poate că nu-s informat, poate că vicepreşedintele Partidului Liberal, primariul, a avut trei ieşiri plătite la televizor şi a îndemnat chişinăuienii să iasă la referendum? Se vede însă că aşa i-i soarta: să-i ducă toată viaţa pe alţii în spinare. Numai că, pînă şi cîinii, o dată la două luni, se scutură de purici. Ce ziceam noi cu luni în urmă? Filat trebuie să-şi moldovenizeze mesajul, căci electoratul nu-i prea are la inimă pe români. Băieţi, nu vă jucaţi cu focul: poporul moldovenesc există, oricît l-ar da cu dust mass-media compradoră de la Chişinău. Nu de aceea că ar exista doar în imaginaţia bolnavă a cuiva, ci pentru că el există cu adevărat. (Ca şi cum eu n-am fost şi n-aş fi vrut să rămîn român… Dar care e vina mea că românii nu-s români, dar sînt Dungaci? Eu credeam că, trecînd Prutul, voi da de oameni de-ai lui Sadoveanu şi, cînd colo, – Dungaci peste Dungaci, aroganţi, jmecheri şi fără substanţă, bine lustruiţi şi puşi pe rele.) Aşa că e contraindicat să ne “boieriţi” poporul, să-l porecliţi cu numele de român, căci el imediat se răzbună la alegeri. Unul dintre cele mai sănătoase componente ale poporului moldovenesc, găgăuzii plus locuitorii raioanelor de nord, indiferent de naţionalitate – v-au arătat ce înseamnă demnitate naţională. Alecsandri, pe timpuri, avea o problemă cu “Piatra din casă”. Filat are o problemă cu “Piatra din faţa Casei Guvernului”. Dacă o rezolvă – rămîne în politică, spre binele lui şi al poporului moldovenesc, de n-o rezolvă, va deveni şi el patriot român ca Mircea Druc.