Chevrolet Camaro, Pontiac Solstice, GMC TopKick si Hummer H2 sînt adevăraţii eroi ai lungmetrajului “Transformers” , devansînd în termeni de vizibilitate personajele interpretate de actorii Jon Voight, Shia LaBeouf, Josh Duhamel şi Megan Fox. Maşinile produse de General Motors sînt, de fapt, protagoniştii acestui lungmetraj cu potenţial de blockbuster, firma din Detroit mizează pe acesta pentru a-i aduce în show-room-urile sale pe cei cu vîrste cuprinse între 18 şi 34 de ani. În film, cuvintul Camaro se iveşte pe buzele multor personaje, iar logourile de la Chevy, Pontiac, GMC şi Hummer ocupă ceva timp pe ecran, fiind subiectele centrale ale unor planuri apropiate.
Odată cu apariţia lungmetrajelor “The Simpsons” şi “”Transformers”, brandurile promovate prin filme şi prin produsele aferente lor au atins un nou apogeu. Au parcurs însă un drum anevoios pînă la această revărsare pe marele ecran. Platforma online Microsoft şi NBC au întocmit un clasament al celor mai semnificative momente pentru evoluţia acestui trend, top bazat pe modul în care peliculele în cauză au trecut graniţele cinematografiei înspre cele ale marketingului.
Pe poziţia şapte se situează prestaţia lui Tom Hanks. Autorul a jucat într-un număr-record de lungmetraje abundente în branduri. Întîi a fost reclama mascată la lanţul de magazine de jucării FAO-Schwarz din lungmetrajul “Big”, pentru ca apoi să înşface rolul principal din “A sosit poşta”, care făcea propagandă pe faţă site-ului aol.com. Cît despre “Naufragiatul”, acesta ar putea fi definit ca un mare spot la FedEx, plus unul mai scurt pentru bîtele de baseball Wilson.
Următorul moment-cheie este căciula din blană de raton purtată de protagonistul lungmetrajului “Davy Crockett, Indian Fighter” (1954). Obsesia pe care ea a declanşat-o în rîndul generaţiei baby boom le-a demonstrat oamenilor de marketing că pot scoate bani din buzunarele puştilor şi după ce aceştia au părăsit sala de cinema. După 1954, susţine articolul MSNBC, lumea s-a schimbat: a devenit bine să fii producător de jucării şi rău sa fii un mamifer micuţ, blănos şi cu coada dungată. Momentul în care regele product placementului, Steven Spielberg, a abordat corporaţia Mars cu întrebarea “Poate extraterestrul din filmul meu să mănînce bombonele M&M’s?”, iar firma a spus “Nu” e deja istorie. În schimb, compania Hershey a mizat pe Spielberg şi i-a pus la dispoziţie un brand care cam şchiopăta: Reese’s Pieces. “E.T.” a devenit un hit global, iar vînzările la Reese’s Pieces au crescut cu pînă la 300%. McDonald’s a împins şi el la maximum graniţa dintre film şi spot publicitar, înregistrînd un record: “Mac and Me” e 85% reclamă. Într-atît de puternice încît extratereştrii din lungmetraj decedează pur şi simplu dacă nu se adapă din Coca-Cola. Ronald McDonald este totodată singurul clovn dintr-o reclamă care a primit Premiul Razzie, dedicat acelora care şi-au interpretat rolurile în cel mai prost fel cu putinţă.
James Bond a fost dintotdeauna un preferat al oamenilor de marketing, fiind din capul locului un personaj numai bun pentru a arbora logouri şi obiecte “de firmă”. “007 şi Imperiul Zilei de Mîine” a strîns laolaltă Smirnoff Vodka, firma de închirieri auto Avis, cardurile de credit Visa, automobilele BMW, ceasurile Omega şi berea Heineken. Cît despre zvonurile cum că personajul negativ, interpretat de Jonathan Price, ar fi avut un contract conform căruia ar fi trebuit să aibă “Goldenpalace.com” tatuat în auriu pe frunte, ele sînt false. Pur şi simplu nu s-a întîmplat, pentru că ar fi afectat prezenţa machiajului L’Oreal de pe faţa actorului. În 2001, Disney a anunţat lansarea a trei filme bazate pe traseele tematice din cadrul parcurilor: “The Country Bears”, “The Haunted Mansion” şi “Piraţii din Caraibe”. Presa a luat în batjocură ştirea, iar primul film a eşuat dramatic. Al doilea a atins un succes comercial modic, dar “Piraţii” au fost o adevărată mină de aur. Încasările globale ale trilogiei au trecut de 2,5 miliarde de dolari. A fost cea mai bună idee cu care au venit cei de la Disney de la căciula de blană de raton încoace. Prima din clasament rămîne însă gafa studioului 20th Century Fox din anii ’70. Şefii acestuia s-au gîndit să îi mai scadă salariul regizorului şi scenaristului George Lucas. În compensaţie, i-au cedat drepturile asupra produselor aferente filmului “Războiul Stelelor”. Cum acestea – de pildă, rucsacurile cu Yoda – s-au vîndut ca pîinea caldă, îmbogăţindu-l la maxim pe Lucas, cineastul a putut să îşi pună pe picioare şi să îşi finanţeze propriul studio, pe cînd 20th Century Fox nu prea şi-a scos banii din distribuţia ultimelor trei lungmetraje din seria “Războiul Stelelor”. Pe deasupra, Lucas a şi inclus povestea gafei marelui studio în documentarul său din 2004, care apare pe DVD-ul cu celebra trilogie.