Carla’s Dreams a intrat în Comă

Publicat pe Publicat în Vedete

Proiectul Carla’s Dreams a acceptat să facă schimb de piese cu celebra trupă românească de rock Coma. Băieții de la Carla’s Dreams s-au pus în pielea celor de la Coma și au realizat un cover neașteptat după piesa „Document”. Aceștia au fost provocați de către J&B Blending Spirits, care sînt recunoscuți prin felul în care provoacă artiști cu stiluri diametral opuse să facă schimb de hituri. Carla’s Dreams au interpretat-o într-o manieră personalizată și au realizat un videoclip filmat după regia lui Alex Coteț. Băieții de la Coma s-au blenduit cu Carla’s Dreams în proiectul J&B Blending Spirits. Coma au făcut cover după „Sub pielea mea” de la Carla’s Dreams, iar cei de la Carla’s Dreams au preluat piesa „Document” de la Coma. Ce a ieșit? O comă adîncă în care se poate visa! Enjoy the perfect blend, a scris unul dintre internauți. La rîndul lor, cei de la Coma au interpretat „Sub Pielea Mea”, care le-a ieșit surprinzător de diferit, în stil rock.

Natalia Gordienco și surpriza de sărbători

Publicat pe Publicat în Vedete

Artiștii autohtoni au început deja filmările pentru noaptea dintre ani, iar blonda Natalia Gordienco nu ezită să își uimească și intrige fanii pe rețelele de socializare. Ca de obicei, artista are o vestimentație care stîrnește admirație mai cu seamă în rîndul bărbaților. Natalia poartă un costum cu influențe tradiționale populare, iar fusta scurtă îi scoate în evidență formele voluptuoase. Iată ce a scris artista pe profilul său personal de Facebook: „În noaptea asta se întîmplă minuni, se filmează un film adevărat produs în Moldova, urmăriți-ne în noaptea de Revelion, acolo vom fi cu toții! Noi nu dormim!”.

Patibularii de la putere

Publicat pe Publicat în Care va să zică

sareCei care au fost la putere în ultimii ani și au furat țara au rămas în continuare la putere. Și continuă să fure. Fură ca-n codru și nici nu se ascund. Se fură chiar mai năpraznic decît acum cîțiva ani. Pentru că simt: timpul li se scurtează. Adică, simt că mîne-poimîne ar putea perde puterea și acum cară pe la casele lor tot ce le pică sub mînă. Sînt în stare să fure și căciulița de pe capul copilului de grădiniță.
Dar să trecem pe un alt palier. El se numește creditele acordate de organizațiile financiare internaționale. La care ne-am referit în repetate rînduri în acest an: (iulie: ”Noi cu Banca Mondială tare ne iubim, ea ne luminează calea înspre ţîntirim”; septembrie: ”Creditele străine (…) sînt gestionate, de obicei, de firme străine. Din două motive. Unu: pentru că, date pe mîna alor noștri, ar fi furate pînă la ultimul cent. Doi: pentru ca o parte din credite să ajungă acolo de unde au venit”; octombrie: «Ei sînt bogați, și bogatul pe flămînd nu-l crede. Unul dintre ei are întreprindere lîngă Fălești, altul face comerț cu benzină la Cimișlia. (O singură semnătură pusă pe un document și se alege cu un milion în buzunar…”) Și mai adăugam cu referire la Occident : ” Ei fac politică. Politica lor se numește Lătratul la ruși. … Occidentul îi are pe toți la mînă. ”Iar dacă nu-ți place ceva, – zice Occidentul, – îl ajungi din urmă pe Filat, că nu degeaba ți-am dat credite ca să le furi…”
În concluzie, spuneam că, subliniez, Occidentul va continua să ne acorde credite. Pentru ca acestea să fie furate, lucru asupra căruia Occidentul va închide ochii… Și iată – ni le-au și dat. Parafrazîndu-l pe Heliade Rădulescu: ”Furați, băieți, orice, numai furați”. Iar tărășenia e prezentată populației drept o mare victorie a conducerii. Din cauza acestor credite, Moldova va deveni și mai săracă decît este la ora actuală. Căci pentru acordarea acestor credite conducerea țării și-a luat angajamente care vor transforma omul în vită de la plug, în animală. Și poporul-animal va fi acel care va suporta calvarul datoriilor.
De ce am cerut iar împrumuturi? – Pentru că s-a furat pînă la ultima copeică, haznaua țării rămînînd gol-goluță. Și acum, de unde să iei bani pentru lefurile mizerabile ale învățătorilor, polițiștilor, medicilor? Ne ducem cu daibojul, spre bucuria Occidentului: veniți, băieți, numai veniți la badea să vă împrumute niște milioane, pe care știm că le veți fura precum ați furat și miliardele. Dar pentru asta va trebui să semnați Acordul de băgare a poporului moldovenesc într-o și mai cumplită sărăcie. Căci ce-i pasă Occidentului pragmatic de niște moldoveni prăpădiți? Și ce le pasă bandiților de la putere de soarta unui popor pe care îl are de animal și-l suportă atît cît poate să-l jupoaie și să-i pună pielea la dubit?
Mînă pe mînă se spală și Occidentul se spală pe mîni. Căci dacă Apusul n-ar fi fariseu și ne-ar jeli creștinește, apoi n-ar acorda credite Guvernului care va delapida acești bani, lucru de care Occidentul e conștient. De ce nu ar veni Apusul cu investiții directe, de ce nu acordă credite ieftine agricultorilor, de exemplu? – Pentru că ei se confruntă cu propria supraproducție de produse agricole. Iar agricultura noastră le-ar face concurență. Dacă ei se păruiesc înde ei (vinificatorii spanioli cu cei francezi, de exemplu), credeți că pe noi ne vor menaja?
Crima cea mare însă aparține clasei noastre politice patibulare, care e lacomă, cinică, lipsită de cel mai elementar bun-simț omenesc. Arză-ar ea toată în flăcările iadului!

Povestea şi succesul

Publicat pe Publicat în Editorial & Opinii

seva1Se pare că cei de la cîrma Uniunii Europene vor să reediteze povestea de succes a Republicii Moldova, de data aceasta cu alţi protagonişti (cu vreo cîteva excepţii de vechi protagonişti cu roluri noi). Îi vor da bani guvernului ca să promoveze reforme modernizatoare. Cu condiţia ca Republica Moldova să se ţină strîns de parcursul european.
Vorba ceea, n-ar fi rău să fie bine. Pentru că alegerile prezidenţiale recente au arătat că o mare parte din locuitorimea Moldovei nu prea este încîntată de ce-a avut şi ce-a pierdut străbătînd acest parcurs. Nu e cert că e de vină doar fosta guvernare, cu tot cu corupţia şi zîzania ei internă. Povestea dubiosului succes a început să scîrţîie pe la încheieturi încă de prin ultimul deceniu al secolului trecut. Lumea vroia schimbare, care schimbare însemna belşug de mărfuri şi servicii, frontieră permeabilă şi multe libertăţi – ca în Europa, ca la lumea bună şi la ”oamenii albi”.
Acest vis teluric s-a împlinit. Avem tejghele pline, avem dreptul de a circula liber prin lume, iar prin Europa chiar fără vize. La acest capitol ne-am vesternizat şi europenizat cu brio. Ca şi la capitolul libertăţilor civice şi individuale. Nu mai există reglementarea totală a vieţii omului ca atunci cînd comitetul de partid nu-i permitea comunistului să divorţeze, iar pedagogii interziceau blugii şi pletele lungi. Televiziunea avea 2 sau 3 canale, unele posturi de radio (cele mai solicitate) erau bruiate, omul nu avea dreptul să nu lucreze, nici să aibă bani prea mulţi, nici să se uite la porno, nici o grămadă de chestii mărunte care fac lumea delicios de diversă.
Şi totuşi, an de an în sondajele sociologice marea majoritate a celor chestionaţi e de părere că ţara merge într-o direcţie greşită. Este ciudat că schimbarea direcţiei presupune întoarcerea spre Rusia cu presupunerea iluzorie că aceasta ar fi un fel de URSS care se numeşte altfel. Pentru că nemulţumirea populară este generată de neîmplinirea unei alte iluzii – că orientarea spre Occident înseamnă că la avantajele vieţii sovietice (învăţămînt şi medicină gratis, medicamente ieftine şi alte beneficii sociale) se vor adăuga cele occidentale – adică belşugul de mărfuri, ordinea şi curăţenia şi celelalte. Cînd colo, se pare că apariţia tentantelor atracţii vestice este condiţionată de dispariţia unor repere vitale estice.
Adică, e ca şi cum ai vrea să te căsătoreşti, dar să continui viaţa veselă de burlac în timp ce cineva îţi va face mîncare şi îţi va spăla şi călca veşmintele. Nu că n-ar fi şi norocoşi din ăştia, dar, de regulă, ei constituie excepţia.
În aceeaşi ordine de iluzii, modelul sovietic de modernizare cu forţa este aşteptat pînă şi de cei care se autoproclamă prooccidentali şi antisovietici: să vină un procuror european (cel puţin român) care să ne stîrpească corupţia, să vină vameşi din alte părţi, miniştri din alte ţări care să ne europenizeze cu bîta.
Deci, e cam acelaşi model, cu mai multe variante: ne dăm cu UE ca să ne pună la punct europenii, ne dăm cu Rusia ca să ne dea de toate Kremlinul sau ne unim cu România pentru ca de grijile noastre să se ocupe Bucureştiul.
În această situaţie nu este adevărat că mergem într-o direcţie greşită. Pentru că, de fapt, stăm pe loc.

Gwyneth Paltrow, vedeta nesuferită

Publicat pe Publicat în Vedete

gwynethwebDe multe ori ne imaginăm că actorii și actrițele preferate sînt oameni extraordinari și în viața de zi cu zi. Dacă interpretează un rol negativ, nu înseamnă că sînt așa și de fel, nu? În multe cazuri însă, se întîmplă ca actorii să fie cu adevărat nesuferiți. Mulți dintre ei chiar și-au făcut o reputație de oameni dificili, care s-au certat cu regizorii sau cu cei aflați pe platourile de filmare. Printre cei nesuferiți se regăsește și Gwyneth Paltrow, una dintre cele mai detestate vedete. Internauții o critică adesea și o acuză că este lipsită de talent și că a ajuns la Hollywood datorită părinților ei. Desigur, pretențiile ei au ajutat-o să-și construiască această imagine. Se spune că actrița refuză să folosească o hîrtie igienică dacă rola a fost desfăcută. Cînd vine vorba despre pretențiile de pe platourile de filmare, Gwyneth a fost criticată adesea pentru comportamentul ei. În 2012, aceasta ar fi evitat-o complet pe colega din Iron Man 2 Scarlett Johansson, iar apoi a făcut scandal că aceasta a avut un rol mai important în promovarea filmului decît ea.

De ce trăim ca-n șatră?

Publicat pe Publicat în Care va să zică

scrisori-de-la-tarawebFără doar şi poate, aţi urmărit vrăjiţi stoluri lungi-prelungi de grauri care dansează pe cer în căderi și salturi bruște. Vîj!-încolo, vîj!-încoace, ba înălţîndu-se rachetă, ba căzînd piatră la pămînt. Frumoasă priveliște! Apoi să știți că așa sîntem și noi, moldovenii…
Ați văzut cum puișorii de găină se aruncă dintr-o parte în alta cînd simt primejdia: ba se pitesc sub Pioana Maia Sandu, ba o rup de fugă sub Trandafirul Igor Dodon. Aceștia sîntem noi, moldovenii…
– Ce mai vrea și acesta de la noi? – Ba ne poreclește grauri, ba ne face puișori de găină. Chiar nu vede că sîntem săraci lipiți pămîntului și n-avem nici casă, nici masă, de trăim grămadă cu copiii ca țiganii de altădată în șatră ?
Da, vă plîng de milă că trăiți în mizerie, nu-s un nesimțit, dar de ce – sînt ani la mijloc! –nu trăim în casă?
Răspunsul e simplu: pentru că încă n-am pus nici piatra de temelie la viitorul nostru edificiu. Că dacă se apuca cineva să înalțe un perete, peste noapte, oameni răuvoitori, Coloana a cincea, veneau de surpau peretele.
Paralelele de mai sus mi-au venit în cap după ce un domn oarecare pînă nu demult, azi ministru al Transporturilor, dl Chirilciuc, a fost absolvit de Procuratura generală de orice pedeapsă după o serie de declarații belicoase la adresa rușilor (”В своем большинстве русские – это лентяи и пьяницы.”)
Dacă o Procuratură generală procedează în felul acesta, apoi на к’ой куй Moldova ar trebui să aibă Procuratură generală?!
Pe 4 aprilie 2007, Tribunalul Iași a hotărît că înființarea Asociaţiei Comunitatea Moldovenilor din România nu este legală, pe motiv că “anumite prevederi ale statutului și ale actului constitutiv ale asociației încalcă ordinea de drept, conform articolului 40 din Constituția României”. Pe ce s-a bazat hotărîrea? – Pe punctul 2 al articolului 40: ”(2)Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sînt neconstituţionale”.
Constituția Moldovei a fost copiată aproape unu la unu de la români. Articolul 40 la români e identic cu articolul 41 al Constituției noastre: punctul 2 din articolul 40 la ei e identic cu punctul 4 al articolului 41 de la noi.
România e și ea o țară ca vai de ea, dar e țară, și cu toate că e țară, veghează ca cineva să nu-i pericliteze suveranitatea, integritatea și independenţa. Noi, care am fost un stat în devenire și avem nevoie de legi aspre care să ne salvgardeze ca țară, ca popor, ca națiune în dezvoltare, am deschis ușile vraiște pentru toți dușmanii acestei țări, care blochează, surpă noaptea ce zidim peste zi. E vorba de Cățelușii flămînzi ai Uncheșului Soros și de Compradorii locali, în frunte cu doamna profitoare unionistă Ana Guțu, care, la prezidențiale, în satul ei de baștină, a acumulat 5 din cele 763 de voturi valabil exprimate. Și ничего! O vedem iarăşi prezentă în politică, pură ca o fecioară, veselă și boyevaia, ca și cum n-ar fi ieșit din alegeri cu fusta politică mototolită din stogul de fîn.
Curtea Constituțională din Moldova, încălcînd grav, criminal chiar, articolul 41 al Constituției țării, a permis crearea de asociații politice care luptă pentru lichidarea suveranităţii, a integrităţii și a independenţei Moldovei.
Dacă o Curte Constituțională procedează în felul acesta, apoi на к’ой куй Moldova ar trebui să aibă Curte Constituțională?

Timpul şi lupulTimpul şi lupul

Publicat pe Publicat în Editorial & Opinii

seva1Faimosul exilat antic dobrogean Ovidiu zicea că ”Tempora mutantur, nos et mutamur in illis”, adică vremurile se schimbă şi noi ne schimbăm împreună cu ele. Parcă adevăr grăieşte hexametrul, numai că noi ne schimbăm în timp în stilul lupului dintr-o zicală mai neaoşă şi cu ritmul mai săltăreţ – lupul păru-şi schimbă, dar năravul ba. Se pare că din vremurile preistorice pînă în cele postmoderne se schimbă doar uneltele, omul însă, ori cu toporul de piatră în mînă, ori cu tableta electronică mai deşteaptă decît el, este cuprins de aceleaşi patimi iraţionale şi rătăciri amnezice. Oamenii emit nişte expresii care sună şi arată ca gîndurile, măcăie ca gîndurile, dar nu prea sînt gînduri, pentru că în loc să contribui la înţelegerea celor ce se întîmplă în jur, îndepărtează mintea de esenţa evenimentelor. De fapt, oamenii nici nu prea au timp să gîndească, deoarece tabletele şi telefoanele gîndesc deja în locul lor, iar noutăţile care de care mai senzaţionale şi mai dubios confecţionate se alternează cu o viteză care nu mai lasă timp pentru pricepere, analiză şi tragere de concluzii. Experţii într-ale spaţiului informaţional au socotit că acum longevitatea vieţii unei ştiri s-a redus de la trei zile la 12 ore. Adică noutatea aflată pe la amiază devine la miezul nopţii istorie, iar de istorie ca material pentru tras concluzii şi elaborat tactici şi strategii pentru viitor nu se mai interesează. Istoria nu mai este magistra vitae, ci o poveste, pe care angajaţii diferitelor forţe politice o sucesc şi o răsucesc în fel şi chip pentru a cultiva simpatii pentru unele puteri şi antipatii pentru altele.
Alegerile noastre prezidenţiale şi confuzele lor consecinţe se înscriu în acest fel de a fi atît de post-modern, încît frizează primitivismul. Tabăra învinsă refuză să accepte faptul că majoritatea electoratului ţării a întrezărit cacealmaua în ceea ce se numeşte orientarea pro-europeană a plaiului şi că ţipetele propagandistice despre Hannibal Putin ad portas îi sperie doar de puştii care cred că Hannibal este canibalul Anthony Hopkins din nişte filme hollywoodiene.
De altfel, isteria propagandistică antirusească în Occident a luat o amploare atît de hiperbolizată încît începe să producă efectul contrar, la fel cum o păţise propaganda antioccidentală sovietică, care era atît de insistentă încît multă lume chiar a început să creadă că dincolo de cortina de fier e un fel de filială terestră a paradisului – că doar nu degeaba se spetesc ăştia să critice Apusul…
Aritmetica ridicolă despre diaspora moldovenească din apus în care dacă ar fi votat toţi cîţi au vrut, ar fi cîştigat exponenta simpatiilor pro-occidentale balansează între ridicol şi stupidă deoarece se trece cu vederea şi sub tăcerea diaspora nu mai puţin numeroasă din Rusia care s-a ciocnit de aceleaşi limite impuse de Codul Electoral, în plus, se sugerează că alegătorii din Transnistria ar trebui lăsaţi izolaţi în rezervaţia lor politică pentru că atunci cînd votează nu o fac ”cum trebuie”.
Oamenii aceştia care ştiu ”cum trebuie”, spre deosebire de electoratul care este baza democraţiei, îşi asumă un aristocratism care îi cam strînge în coate, pentru că e de împrumut… Ar fi curios rezultatul unui sondaj sociologic în rîndul adepţilor fervenţi ai democraţiei cu o singură întrebare: ”Pentru ce aţi opta – pentru falsificarea alegerilor sau pentru victoria oponenţilor voştri politici?”.
În general, toată povestea se aseamănă cu ceea ce în englezeşte se numeşte Rat race, adică cursa şobolanului de laborator într-o roată sau într-un labirint. Fără capăt şi fără victorie sau, vorba unui umorist american, ”The trouble with the rat race is that even if you win, you’re still a rat” – problema cursei şobolanului este că chiar dacă cîştigi, tot şobolan rămîi.

Portretul doctorului care a înnobilat medicina moldovenească

Publicat pe Publicat în Oameni şi locuri, Societate
Cu mîna pe inimă: dacă Mihai Ciobanu ar fi fost mai mare pe medicina noastră măcar un deceniu, apoi azi - vă dau asigurări – medicina Moldovei ar fi fost mult mai sănătoasă, ca să nu spun sănătoasă-tun.
Cu mîna pe inimă: dacă Mihai Ciobanu ar fi fost mai mare pe medicina noastră măcar un deceniu, apoi azi – vă dau asigurări – medicina Moldovei ar fi fost mult mai sănătoasă, ca să nu spun sănătoasă-tun.

Despre Mihai Ciobanu aș scrie și aș tot scrie și nici că m-aș sătura de scris, pentru că e din satul meu de baștină și părinții noștri s-au avut de bine. Îmblau unii la alții cu cumpania. Uneori mama cocea un cuptor de plăcinte, alteori cheochea Ileana făcea niște vin de cireșe, damschi, cum i se spunea, și ”ia-l pe Vania tău și veniți la noi de-l gustați, pe masă om găsi noi ce să punem, că, slavă Domnului, ne-a dat de toate”. Mama, vară de-a doua cu cheochea Ileana. Tata lui Mihai, ghea’ Anton, fusese primar pe vremea românilor, dar fiindcă tătuca lui Mihai, moș Ștefan, făcuse armată la Împăratul Neculai și știa bine rusește, i-a convins pe sovetici că, de fapt, băietul lui a fost primarul celor săraci…
Mihai ajunsese în clasa a șaptea cînd eu am mers în clasa întîi. Se păstra pe atunci în satul nostru un obicei frumos, moștenit de la români, cînd se bătea mahală cu mahală. Mihai făcea parte din mahala Cotul cel Mare (al Prutului), cealaltă mahală era Zamca (denumirea slavă a unei cetăți, probabil, sau a unei întărituri, demult făcute una cu pămîntul, însă denumirea a dăinuit peste zeci și chiar sute de ani: Zamca) Și se hîrîțeau glinganii între ei: și ba Mihai era deasupra, ba Ionel al lui Burachi dedesubt, fiindcă dl Ciobanu încă din fragedă tinerețe era băiat voloneț și otlicynic la învățătură, ca și Victorița Șoșu, o bijuterie de fată, mignonă, dar aprigă și iute ca argintul viu.
Apoi Mihai avea să dispară pe multă vreme de pe radarul meu. Știam că e dus la învățătură, la medicină. Ne-am revăzut peste vreo 15 ani, cînd lucram deja, eram la ”Tinerimea Moldovei”. Mihai Ciobanu venise la redacție la un neam de-al său, Ionel Bătrînu, consătean de-al nostru, care de asemenea făcea cartul de zi și de noapte la gazeta de tineret. Vesel și plin de vigoare mi s-a părut el atunci. Răbufnea viața din Mihail Antonovici ca apa din Izvorul cel Mare de la Corciova. Ceva asemănător cu răbufnirea gheizerelor… Atunci am aflat că e medic șef la spitalul raional Lazovsc. Apoi iarăși s-au așezat secole de liniște între noi…
Nu știu ce-a fost în capul meu cînd am ales să mă însor cu o fată din Cubolta. Şi cum fiecărui om i-i dat să sădească un pom și să plodească un pui de om…
Cu pomii m-am razbirit eu repede, cu progenitura a fost mai greu, geaba li se pare unora că a face un copil e floare la ureche. Nu, fraților – odrăslitul e muncă grea și migăloasă, și necesită măiestrie și profesionalism, necesită mult efort și multă răbdare. De aceea, mi se întunecă în fața ochilor cînd îi aud pe unii spunînd că pînă și proștii fac copii frumoși.
Boțul nostru de aur s-a dovedit cam bolnăvior și a trebuit să-l internăm la spitalul raional.
Mai văzusem spitale raionale în viața mea, dar am rămas trăsnit de ceea ce mi-a fost dat să văd la Lazovsc. O oază de curățenie și de lumină într-un imperiu de insalubritate. Parcă te temeai să mergi încălțat pe coridoarele instituției. Pacienți veniți de prin satele raionului rămîneau derutați și nu știau ce să facă. La vederea coridoarelor şi a saloanelor strălucind de curățenie, unii dintre ei, fără să-și deie sama, se descălțau la intrare și, cu pantofii în mînă, înaintau desculți, doar în ciorapi, spre cabinetul lui ”tovarăș doctor”.
Mai tîrziu, Mihai Ciobanu împreună cu familia s-a mutat cu traiul la Chișinău și, cum se spune, am devenit mai apropiați. Director la Policlinica nr.1. Pe aceeași stradă pe care se află și redacția noastră, 31 August, colț cu str. Bulgară. Acum mie îmi era oarecum să intru încălțat în instituție…
Lunea asta i-am sărbătorit pe Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Deseori revista noastră publică mesaje de mulțumire adresate personalului din instituția medicală care poartă numele acestor doi sfinți. Unii spun că prea des, alții cred că prea rar îi luăm în samă și le purtăm în cinste medicilor de acolo, de la Spitalul clinic ”Arhanghelul Mihail”.
Am eu un fel de apucătură: îmi fac o imagine despre omul pe care-l respect. Și gata, nu mă jenează faptul că acesta se scarpină pe burtă sau și mai la vale… Și tare n-aș dori ca cineva dintr-o parte să-mi mîzgîlească imaginea omului pe care-l respect. Cu vreo meteahnă, cu vreo scăpare de-a lui… Mihai Ciobanu, zău, m-a absolvit de această grijă. Căci pînă și cele mai pretențioase firi, pînă și cele mai rafinate gospodine cu cîte un dinte de aur pus de frumusețe, pînă și cele mai al dracului soacre rămîn cu gura căscată de cele văzute și de cele care se schimbă din bine în mai bine la această instituție medicală. Îmi amintesc de clădirile spitalului din spatele cinematografului ”Moscova” (azi, Teatrul Ionescu). Pereții din furci fără temelie, lăsați pe-o coastă – putreziseră furcile de atîția ani și de atîta ploaie.
Uneori, mai trece pe la mine cîte un om cu durere. Am trei medici în Chișinău la care îi repartizez. După ce intră la Mihai Ciobanu, pe teritoriu și în interioriu, se întorc la mine ca să mă întrebe fascinați: ”Măi Viorel (sau: dom’ Mihail), tu ai văzut ce-i acolo? Nici prin cap să-mi treacă că la noi, în Moldova, e posibil așa ceva!”
Recent, am scris că Bodiul i-a dus la Țaul pe niște oameni de la Centru ca să le arate modele de case construite gospodărește. Acum, aș scrie că, dacă aș fi Bodiul, aș lua în autobuz toți șefii de spitale și i-aș aduce în gospodăria consăteanului meu, ca să vadă cum ar trebui să arate o instituție medicală chiar și pe Vremuri de ciumă, chiar și pe Timpuri rușinoase.
Cu mîna pe inimă: dacă Mihai Ciobanu ar fi fost mai mare pe medicina noastră măcar un deceniu, apoi azi – vă dau asigurări – medicina Moldovei ar fi fost mult mai sănătoasă, ca să nu spun sănătoasă-tun.
Cu această afirmație aș putea să-mi aprind paie-n cap:
– Ha, da cum nu? De ni s-ar fi dat și nouă tot atîta cît i s-a dat lui Mihai al tău Ciobanu, nu te teme, că și noi am fi cicea, cu buzele făcute…
Acum, stau și mă întreb: da ce i s-a dat mai mult lui Mihai Ciobanu la Sîngerei de oamenii nu se îndurau să meargă încălțați pe coridoare? Ce i s-a dat în plus după ce a venit la Chișinău la Policlinica nr. 1, cînd, personal, s-a apucat vîrtos de lucru și a transformat instituția în una model? Nu zic, dlui știe să ceară și, dacă nu i se dă, știe și să rupă. Numai că am văzut cum arată policlinicile și spitalele unor foști miniștri: cam mînjițele, cam sărăcuțe, cam vai de ele…
Pe toate le înțeleg și aș plînge, îmi sîngerează inima de milă cînd trec prin satele noastre europene, care se topesc pe zi ce trece, care tot mai în pămînt se cufundă. Idioții de la conducere au dus oamenii la sapă de lemn. Numai că: idioții de la conducere nu-i lasă să facă un pic de regulă în ograda lor, ca să nu arate de parcă le-a îngrămădit acolo apa Prutului? Idioții de la conducere le încurcă să-și facă un clozet mai acătării încît să nu-ți fie teamă că vei păți rușinea dacă vei intra cu vreun vest-european în gospodăria unui fost răzeș? Sau vreți să spuneți că pe vremuri mai bune și toaletele vă erau lealicyka și au degradat pe Timpurile iestea rușinoase? Vreți să spuneți că la sovietici nu arătau ca cele de la stația de autobuze? Sau credeți că din cauza lui Mihai Ciobanu multe spitale din țară erau pline de păduchi? Nu, copii: pur și simplu un pictor trebuie să aibă ochi, un scriitor suflet și imaginație, iar un gospodar simț – bun simț gospodăresc.
…Ograda lui Ștefan Ciobanu, cel cu musteața roaibă de atîta fumat și care, pe laița de la poartă, sugea țigară după țigară – la început din pănușă de păpușoi, apoi din hîrtie de gazetă, ca să treacă într-un tîrziu la ”Север” și ”Беломорканал” – da, ograda bunelului era largă, dar în fiecare săptămînă era măturată cu mătura de grădină, iar prin troscotul din fața casei, cu mătura de sînger. Și ce iese din pisică șoareci mănîncă, iar ca să devii Mihai Ciobanu mai întîi trebuie să ai un tătucă cu două case în ogradă și un tată care a fost oleacă primar la români… Așa se zice.
…Într-o zi cu ghinion, o cunoscută de-a mea, care mai glumea pe sama prea deselor articole din ”Săptămîna” despre Mihai Ciobanu și colectivul spitalului ”Arhanghelul Mihail”, a căzut de pe un escalator dintr-un magazin de la Botanica. Căzuse rău în cap, își pierduse cunoștința. După ce au stropit-o cu apă și și-a venit în fire, știți care au fost primele cuvinte pe care le-a rostit? – ” La Spitalul Arhanghelul Mihail”. Și medicii de la salvare acolo au dus-o. În prezent, mă bucur că și dînsa se află printre cei care susțin că numărul de articole consacrat spitalului ”Arhanghelul Mihail” trebuie sporit considerabil.
Mai am două detalii și nu știu căruia dintre ele să-i dau prioritate. O întreb pe iubită. Iubita mi-a indicat care ar trebui să le fie ordinea. Îi urmez sfatul înțelept, fiindcă, poate nu mă veți crede, dar e tare grea la mînă.
Mă căinam odată dlui Ciobanu că în țara asta nu e prețuit profesionalismul și cumsecădenia omenească, toți nechemații și nătălițele/morari fac politica acestei țări: toate pușlamalele sovietice care dădeau limbi la ruși și scuipau în americani azi dau limbi americanilor și scuipă în ruși. Nu spre binele acestei țări. Și dacă se întorc rușii, precum se aude în ultima vreme, tot ei vor coborî pe frunte… Ascultîndu-mi jelania, directorul SCM „ Sfîntul Arhanghel Mihail”, doctor în medicină, conferențiar universitar Mihai Ciobanu m-a luminat pe loc: ”Dragă consăteanule, ceea ce ai obținut, ceea ce am obținut eu se datorează faptului că singuri, tîrîș- grăpiș, cu genunchii și cu coatele zdrelite, cu chiu și vai, ne-am găsit un loc în viață fără ajutorul nimănui. Restul au avut spete, au fost împinși din urmă prin relații de neamuri, prin cunoscuți, ungînd osii de tot felul…” Sau cuiva îi pare că numărul mare de medici ieșiți din satul Ochiul Alb se datorează faptului că ochi-albenii erau iscusiți în ale medicinei ca englezii de altădată în ale oieritului? Puțin probabil.
După discuția cu Mihai Ciobanu, gîndul m-a dus în altă parte: la faptul că cel puțin 3 rectori ai instituției s-au născut în această localitate rurală de la Nordul falnic. La primul său costum din anul întîi de studenție, la fîșul meu de Bologna de culoare kaki și pantofii ”Цебо” de 32 de ruble, cu care părinții m-au împopoțat și m-au trimis la învățătură, la feciorașii de bani gata și la pușlamalele care se așterneau sub sovietici ca să devină Petrică Bogatu sau Vasile Botnaru…
Și celălalt detaliu. De cîte ori m-am adresat cu vreo rugăminte la dl Director, imediat urma: ”Îl aștept peste o oră la mine” sau ”Spune-i să vină mîne la ora opt”. Poate că după asta ar trebui să cad în extaz:
-Vedeți ce oameni frumoși la suflet, de o bunătate rară, se nasc în satul meu de baștină!
N-aș greși. Dacă e vorba de omagiatul nostru, zău, n-aș greși… Îmi amintesc însă cum s-a încetățenit un neologism în satul meu de baștină. Anul 1972. Pe tata l-au apucat niște dureri de inimă, mamei i s-a ridicat tensiunea – feciorul lor fusese dat afară de la universitate.
În drum spre nana Sanda, trec pe lîngă un magazinaș deschis la Valeru Adauge în ogradă. Valeru Adauge era orb din născare și cînta frumos la acordeon. Afară, mai mulți muşterii adunați la o sută de grame. Unul din ei, Mișa lui Bazavin, mă vede, mă oprește și mă întreabă: ”Așă-i că-i greu de învățat la filologie?” – ”Greu”, – i-am răspuns și mi-am cătat de drum. Greu, aman de greu la una din puținele facultăți pe care o poți absolvi fără să pui mîna pe carte! Dar dacă i-a trebuit să-mi presoare cîteva boghițe de sare peste marea mea tristețe, de ce n-ar învăța omul un cuvînt nou: filologie! Trombinzon și molovată – Bazavin cu buza lată.
…Nu știu cum se măsoară timpul în mintea unui copil, dar sînt sigur că timpul se lățește dacă te întîlnești mai des cu omul. Deseori mă ducem în Cotul cel Mare la buneii de pe tata: ba cu treabă, ba după 10 ruble, pe care mămuca Artina le scotea de sub șatranca de pe pat… Și aproape de fiecare dată, dădeam cu ochii de omul de pe laița de la poartă: de moș Ștefan Ciobanu. Cu țigara între degetele-i butucănoase și cu musteața pîrlită de atîta fumat… Și mi se părea că e trecut cu mult de suta de ani, deși nu mai știu la ce vîrstă s-a dus în lumea celor drepți. În închipuirea mea, bunelul omagiatului nostru avea o vîrstă matusalemică.
Cît despre dl Mihai Ciobanu, care zilele acestea a împlinit 70 de ani, apoi cu toată siguranța putem spune că directorul SCM „Sfîntul Arhanghel Mihail, doctor în medicină, conferențiar universitar Mihai Ciobanu a intrat în tinereţea maturității.
Să ne trăiești întru mulţi ani, dragă consăteanule!

Stela Grigoraş: «Acum în prag de iarnă, ajutorul pentru perioada rece a anului va fi, ca niciodată, de folos»

Publicat pe Publicat în Societate

Interviu acordat Agenţiei «MOLDPRES» de către Stela Grigoraş, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei 

– Care sînt prevederile şi completările incluse în noua redacţie a Codului Muncii?

foto-stela– Întîi de toate, mă voi referi la mic­șorarea duratei maxime a şomajului tehnic de la 6 la 4 luni ceea ce, fireşte, este în favoarea salariatului şi, concomitent, la reducerea mărimii indemnizaţiei de care beneficiază salariaţii în perioada şomajului tehnic de la 75% pînă la 50% din salariul de bază, ceea ce este în favoarea angajatorului. O altă prevedere ar fi acordarea obligatorie a cel puțin 14 zile calendaristice din contul concediului de odihnă anual în cazul în care concediul nu poate fi acordat integral, partea rămasă urmînd a fi acordată pînă la sfîrșitul anului următor. Precizez, actualmente concediul poate fi amînat integral pentru anul următor, ceea ce nu este în deplină concordanță cu prevederile Cartei sociale europene. Propunem plafonarea mărimii indemnizaţiei de eliberare din serviciu în caz de reducere a statelor sau lichidării unității. Potrivit noului Cod al Muncii, indemnizația va constitui un salariu mediu săptămînal pentru fiecare an complet lucrat, dar nu mai mare decît șase salarii medii lunare şi nu mai mică decît un salariu mediu lunar. Nu mai puţin importantă este şi majorarea penalității în caz de reţinere, din vina angajatorului, a plăţilor ce i se cuvin salariatului de la 0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere pînă la 0,3 la sută.
Dar fiind faptul că trăim în era digitală, preconizăm substituirea carnetelor de muncă printr-un registru electronic individualizat, care va conține majoritatea datelor cuprinse în carnetele de muncă și va servi drept sursă oficială de informație privind activitatea de muncă a fiecărui salariat.

– Cînd şi cu cît vor fi indexate salariile angajaților din unitățile bugetare?

– Ne interesează în mod deosebit majorarea graduală a salariului minim pe țară, menită să asigure o sporire directă a salariilor angajaților din instituțiile finanțate de la buget. Insistăm ca salariul minim pe țară să fie stabilit în cuantum procentual față de salariul mediu lunar pe economia națională realizat în anul precedent celui de gestiune, iar peste o perioadă de 3 ani, la determinarea cuantumului salariului minim pe țară, să se țină cont și de nivelul prognozat al ratei inflației pentru anul gestionar. Punerea în aplicare a modului de calcul propus va permite a transforma acest indicator într-un instrument real de protecție a salariaților cu retribuire mică prin aducerea lui într-o perioadă scurtă de timp pînă la nivelul minimului de existență. Totodată, vrem să asigurăm indexarea anuală a salariaților bugetari pe măsura creșterii indicelui prețurilor de consum în anul precedent anului gestionar.

– De ce a fost nevoie de a introduce concediul parental pentru tată şi dacă presupune anumite indemnizaţii?

– Tații copiilor nou-născuți care au beneficiat de concediu paternal își vor putea primi indemnizațiile. În acest sens, Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire și modul de calcul a indemnizației paternale. Aşadar, regulamentul garantează dreptul la indemnizație paternală tatălui asigurat în sistemul public de asigurări sociale, angajat în baza contractului individual de muncă sau aflat în raport de serviciu în baza actului administrativ, pentru îngrijirea copilului nou-născut, cu domiciliul sau reședința în Republica Moldova.
Concediul paternal se acordă în primele 56 de zile de la nașterea copilului, pe o perioadă de 14 zile calendaristice în baza unei cereri în formă scrisă. Salariatul poate beneficia de o indemnizaţie paternală, care va fi achitată din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar stabilirea, evidența și organizarea acestei indemnizații va fi efectuată de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

– În ce constă iniţierea Serviciului „e-Cerere Indemnizații Familiilor cu Copii?

– Ideea ca atare este următoarea – familiile cu copii vor putea depune cererea de solicitare a indemnizațiilor în regim on-line, prin portalul guvernamental unic al serviciilor publice (www.servicii.gov.md) și pagina-web oficială a Casei Naționale de Asigurări Sociale (www.cnas.md). Ne propunem să dezvoltăm mai multe servicii on-line de depunere a cererii pentru solicitarea unui spectru mai larg de prestații, cum ar fi pensii, alocații și indemnizații. Solicitarea indemnizațiilor în mod electronic va reduce termenul de prestare a serviciului, iar beneficiarii vor obține informația mult mai rapid și nu vor suporta cheltuieli. Totodată, familiile cu copii nu vor mai prezenta actele necesare pentru stabilirea indemnizațiilor, deoarece toată informația necesară va fi preluată din baza de date din Registrul de Stat al Populației și Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale. Actualul serviciu va permite familiilor cu copii să depună cererea în mod electronic pentru următoarele tipuri de indemnizaţii: indemnizaţia unică la naşterea copilului (cererea se depune de către mamă, iar în cazul decesului mamei, reprezentantul legal depune cererea la Casa Teritorială de Asigurări Sociale cu toate documentele necesare); indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani (pentru persoane asigurate); indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5 ani (pentru persoane neasigurate). Cererea electronică se completează de către solicitantul indemnizaţiei prin introducerea IDNP-lui solicitantului şi IDNP-lui copilului (copiilor), se selectează tipul de indemnizaţie și se completează pentru fiecare tip de indemnizaţie separat. Cererea se acceptă numai în cazul în care solicitantul şi copilul sînt înregistraţi în Registrul de stat al populaţiei și se confirmă relaţia de rudenie între solicitant şi copil, în baza informaţiei din Registrul de stat al populaţiei. Vreau să accentuez faptul că metoda de depunere a actelor la Casa Teritorială de Asigurări Sociale prin reprezentantul Primăriei rămîne a fi valabilă, astfel solicitanții au posibilitatea de a alege modalitatea de solicitare.

– Care sînt ultimele modificări legislative la capitolul Asigurări sociale?

– Am pregătit un pachet de mo­difi­cări le­gislative care ar stabili in­dem­nizația pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu posibilitatea de a alege între două opțiuni: cea existentă (indemnizație în cuantum de 30% din baza de calcul pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani a copilului) și o nouă opțiune conform căreia indemnizația pentru primele 12 luni va constitui – 60% din baza de calcul, pentru următoarele 12 luni – 30 %, și anul 3 nu se achită. Propunerile respective sînt înaintate cu scopul eficientizării duratei concediului de îngrijire în vederea concilierii vieții de familie cu cea profesională.

– Sîntem în ajun de iarnă şi oamenii se întreabă dacă pot conta pe acel ajutor pentru perioada rece a anului?

– Toate actele normative cu şi despre ajutorul social, elaborate încă în 2008 rămîn în vigoare. Mai mult decît atît, căutăm modalităţi şi resurse pentru a suplimenta aria de acoperire a beneficiarilor de ajutor social. Să nu uităm că acest program a fost lansat pentru a ajuta în primul rînd familiile sărace. Iar familii sărace, din păcate, avem încă foarte multe. Profit de ocazie ca să le amintesc cetăţenilor să nu ezite, să se adreseze asistentului social din localitate. Mai ales acum, în prag de iarnă, cînd ajutorul pentru perioada rece a anului va fi, ca niciodată de folos.

– La ce etapă este reforma pensiilor anunţată de Dvs. încă vara trecută?

– Tema pensiilor rămîne a fi una dintre principalele dureri de cap ale societăţii în ansamblu. Vreau să vă amintesc că am elaborat și aprobat Conceptul de reformă a sistemului de pensii din Republica Moldova. Obiectivul general al reformei de pensionare constă în asigurarea funcționării unui sistem de pensii echitabil şi sustenabil, care să garanteze un trai decent beneficiarilor de pensii.

Lucruri bine de știut înainte să-ți părăsești soțul pentru amant

Publicat pe Publicat în Şcoala femeilor

scoala-stinga-susA făcut ce a făcut și te-a cucerit… deși ești măritată și ai copii. Acum, nu îți dorești decît să îți faci un viitor alături de el, departe de cel care te-a dus la altar și de părerile tuturor celor care te sfătuiesc să renunți la idilă. Asta e.
Ai decis că îi vei propune să divorțați. O relație clandestină te consumă foarte mult. Trebuie să fii odihnită și zîmbitoare pentru amant, pentru ca el să nu își piardă interesul. Apoi te duci acasă unde faci mîncare, curățenie, ai grijă de copii și ești atentă cu soțul, pentru ca el să nu bănuiască nimic. La un moment dat, fie obosești ascunzîndu-te, fie fluturii din stomac te fac să iei decizia cea mare: azi îi spui soțului tău că ești femeia altui bărbat. Ce trebuie să știi înainte de a-l părăsi?
Îți cunoști cu adevărat noul iubit? Nu te lăsa condusă emoțional. Gîndește lucrurile la rece. Nu uita că iubitul se culcă cu tine, deși știe că ești căsătorită. Ce îl va împiedica să te înșele la un moment dat? Sau ce îți garantează că nu va deveni gelos și posesiv de teamă să nu îl înșeli și pe el?
Cît de reală este această relație? Dacă relația este abia la început, este posibil să nu o vezi așa cum este ea în realitate. Mai mult, cînd doi îndrăgostiți se ascund mereu de ochii lumi, adrenalina este parte din relație. Odată ce aceasta este formalizată, intrați în rutina obișnuită, ceea ce te-ar putea face să te plictisești rapid de el.
Privești obiectiv căsnicia ta? Nimeni nu este perfect, dar cînd apare cineva care îți captează atenția, dintr-o dată soțul poate părea că nu are decît defecte, în timp ce iubitul înlocuitor este plin de calități. Așa o fi? Oare nu l-ai urcat tu pe un piedestal? Încearcă să îți amintești și ce te-a fascinat la soțul tău atunci cînd ai acceptat cererea în căsătorie.
Ești sigură că singurul vinovat de eșec este soțul? Dacă vezi doar eșecurile so­țului tău, și nu și pe ale tale, este aproape sigur că vei repeta propriile greșeli în această nouă relație. O aventură sigur nu va rezolva problemele din căsnicie.
Este fericirea ta mai importantă decît cea a copiilor tăi? Crezi sau nu, soțul tău va fi probabil devastat de decizia ta. Ca adult, el va găsi totuși o modalitate de a face față situației. Dar atunci cînd o căsnicie se duce de rîpă, copiii sînt devastați. Fie că aleg să rămînă cu tatăl sau cu mama lor, vor purta mereu un gol în inimă. Ei nu vor găsi pe nimeni altcineva care să ocupe locul celui pe care l-au părăsit.
Ești pregătită pentru judecata publică?
Ne place să credem că cei apropiați nouă doresc ce e mai bun pentru noi. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat atunci cînd vine vorba de aventuri. Este posibil ca noului tău iubit să îi fie foarte greu să se facă plăcut de prietenii și de familia ta.