Open/Close Menu Revista “Săptămîna”, publicaţie gen magazin!

Paștele la Chișinău e altfel decît Paștele la țară. Aici lumea vine cu Mercedes-ul la sfințit, noaptea, pe la colțuri de stradă, stau puzderie de polițiști, ouăle roșii sînt cumpărate și învelite într-un fel de celofan, de fapt, profanate, că nu-s roșii, ci cu zorzoane orientale. În ajun de Paști, la Chișinău îți scuipi sufletul pînă ajungi dintr-un sector în altul, pentru că toți merg să-și cumpere slănină cu mașina. La Chișinău, Înaltpreasfințitul sfințește en gros toată fabrica de pîine, deci și tot cozonacul de-acolo, apoi sfințește fabrica de vinuri cu tot Păstoralul din butoaie. Aproximativ ca la Bobotează, cînd sfințește laolaltă AO „Apă-Canal”. La Chișinău, de Paște se merge în club, la vînat pochemoane. Înainte luptam cu turcii, acum cu pochemonii. Sau merg la o șaurma, în cel mai rău caz. La Biserică nu prea. La Biserică se duc numai în cazul în care au musafiri din Italia, ia haideți să vă arătăm cît e de frumos la noi, un fel de turism de Înviere, pelerinaj cu coșulețul plin. La Chișinău, toți se ghiftuiesc peste măsură, iar a doua zi populează secțiile de internare. La Chișinău, aducerea Focului Haric e un proiect politic, oamenii de stat se luptă cine primul să urce în avion cu torța. Anul acesta cine va aduce Focul Sfînt, a… cutare, bravo lui, om vrednic, creștin dom’le, îl votăm, sigur că îl votăm. La Chișinău, toți umblă cu iepurașul. La Dumneavoastră în sat, de Paște, se vorbea de iepuraș? La mine nu. La mine în sat, în amărîtul meu de Pruteni, coceau pască cu brînză de oi ori de vaci, cu cruce împletită, la noi erau bunătățuri pe masă cum ar fi, de exemplu: mieluț, ieduț, puiuț, cășuț, sărmăluț și vinuț. La noi, copiii învîrteau toată noaptea „scaturi” de bicicletă, iar cei mai mărișori, de tractor, așa încît, mulți dintre noi, a douăza aveau urechle pîrlite. La noi în sat, de Paști, toate sandalele erau noi. Era frumos și, posibil, mai este, chiar dacă printre acele dealuri și o muchie e prea multă sărăcie pe cap de consătean. Pretutindeni e același tablou, știm. Totuși, Paștele e așteptat climateric, dar mai mult pentru că în aer plutește ceva plăcut, mirositor și călduț, eu nu pot explica cum se cuvine, nu-s nici popă, nici psiholog, cu atît mai mult psihiatru.
Maestru’ fotograf Mihai VENGHER ne-a oferit cîteva poze de excepție de la Mănăstirea Maria și Marta, așezată lîngă Hagimus, Tighina. Acolo Paștele e tihnă, e binecuvîntare, e o stare de bine.

 

CategoryAtitudini

© 2018 - SĂPTĂMÎNA