Luminatele minţi de pe urmă

Publicat pe Publicat în Editorial & Opinii

Curtea Constituţională a confirmat o evidenţă contestată doar de infantilii mofturoşi de serviciu ai politicii din urbea de pe Bîc: Igor Dodon a cîştigat alegerile prezidenţiale. Comentariile ce evocă nişte fraude electorale care au stricat cheful elitei euro-moldoveneşti sînt puţine, firave şi oarecum jalnice. Fireşte că nimeni nu poate anula tînăra noastră tradiţie democratică de a declara fraudate alegerile atunci cînd nu sînt cîştigate de cine ne place nouă. Pentru că atunci cînd spuma societăţii crede că a cîştigat cine trebuie, de fraude începe să se vorbească la fel de frecvent ca de funie în casa spînzuratului. Aşa s-a întîmplat după 2009, cînd primăvara se vorbea de sute de mii de alegători înregistraţi în cimitire, pentru ca toamna şi mai tîrziu acest subiect atît de incitant să fie dat uitării.
După 2014, cele mai luminate minţi de pe urmă ale Moldovei independente au constatat brusc că acei care au cîştigat şi despre care ei credeau şi ziceau şi strigau că trebuiau să cîştige alegerile din 2009 de fapt nu trebuiau să le cîştige şi s-au dovedit a fi nişte răi şi nişte fameni şi i-e ruşine omenirii să le zică oameni, după cum plastic s-a exprimat Eminescu şi punctum. Şi imediat s-a descoperit că în registre sînt mai mulţi alegători decît cetăţeni şi că forţele oculte ascund rezultatele recensămîntului populaţiei de cine ştie cînd. Mai pe scurt, cei care n-au fraudat alegerile din 2009 le-au fraudat pe cele din 2014. Şi, evident, nu se poate să nu fie fraudate alegerile prezidenţiale din moment ce a ieşit cîştigător un euroflegmatic care ştie ruseşte şi a dat mîna cu Putin.
E de mirare că nu e valorificată la noi găselniţa asta americană cu piraţii cibernetici ruşi care au umblat prin toate calculatoarele din SUA şi l-au adus la victorie pe un ins pe care spuma intelectuală nord-americană îl iubeşte la fel de tare cît îl iubeşte pe Dodon smîntîna clasei cugetătoare basarabene. Nemţii au preluat ştafeta şi au dat de înţeles prin presa lor prestigioasă că dacă Merkel nu va cîştiga a nu se mai ştie cîta oară alegerile, înseamnă că au umblat ciberteroriştii lui Putin prin harduri şi softuri, căci altminteri poporul german nu poate să voteze pentru altcineva decît partidul pentru care ruşii sînt mai periculoşi decît imigranţii.
Deşi e greu de spus care tactică de abordare artistică a realităţii e de preferat – pretutindeni alegerile răstoarnă cu fundul în sus doleanţele claselor subţiri ale societăţii: Trump în SUA , Radev în Bulgaria, PSD-ul în România, Dodon la noi. În tot mai multe ţări iese la iveală faptul că majoritatea populaţiei abuzează de democraţie şi nu votează pentru oamenii şi partidele recomandate cu insistenţă de intelectualii care ca de obicei ştiu mai bine decît popoarele ce e rău şi ce e bine pentru popoare.
Şi dacă imprevizibilul acesta de Trump ajunge la înţelegere cu sperietoarea din Kremlin, cine ştie cum se va răsuci paradigma relaţiilor internaţionale şi, te mai pui, la un moment dat s-ar putea să fie avantajos un preşedinte care ştie ruseşte şi a dat mîna cu Putin…