Carnetul de bandit

Publicat pe Publicat în Care va să zică

Pe timpul soveticilor, trebuia, obligatoriu, să devii posesor al unui Carnet de partid dacă jinduiai să te realizezi, să devii cineva. Oamenii talentați ca Vieru sau ca Druță, bunăoară, n-aveau nevoie de carnet, însă avea nevoie de ei partidul. Cică, Gr. Vieru călcase pe alături într-o vreme și grangurii de la CC comandă aplicarea unei mustrări aspre pe linie de partid. Aflînd însă, cu stupoare, că Vieru nu este membru de partid, emit un alt ordin: ”Să fie primit în partid și să fie pedepsit!” Și astfel Vieru a devenit membru de partid!
Timpuri de mult apuse, timpuri de poveste. Toți acei care au smîn­tînit ulciorașele la ruși lătrînd la americani, smîntînesc astăzi ulciorașele americanilor lătrînd la ruși. (Nu mă refer la persoane concrete, ci la tagmă. La tagma lepădăturilor, care a existat în toate epocile, indiferent de regim.)
Carnetul de partid era un fel de cîrjă care te ajuta să urci poteci întortocheate în domeniul tău de activitate, era documentul care te plasa în afara oricăror suspiciuni de necredință regimului.
În condițiile actuale de democrație, carnetul de partid nu mai e bun de nimic.
În condițiile actuale, dacă vrei să te produci în domeniul tău de activitate, e necesar, dar absolut necesar! să ai Carnet de bandit.
…Dar despre Carnetul de bandit ceva mai la vale, sau chiar în numărul următor, căci prea multe evenimente demne de trecut în revistă au avut loc de curînd în Republica Însorită Moldova.
În sfîrșit, a fost validat votul poporului. Igor Dodon a devenit președinte cu acte în regulă. Cînd însă a devenit președinte? – După ce, mai întîi, i s-au luat toate pîrghiile de care putea să dispună. Parlamentul i-a luat Securitatea și Procuratura. De unde iese că Igor Dodon e un fel de свадебный генерал. În doi ani, imaginea sa de luptător pentru dreptate și adevăr se va eroda, jumătate de parlament va fi ales (cumpărat) în circumscripții, iar poporul nu știe șapte. El te va întreba: ”Ai zis că faci și te-am ales. De ce n-ai făcut?” Lucinschi II?
Partida care-și zice proeuropeană (căci, dacă ar fi așa cum se autointitulează, a doua zi ar fi trebuit să-și recunoască înfrîngerea) a pierdut. Dar Fecioara de Risipeni s-a dovedit a fi antieuropeană, asiatică în fapte și șulerii din parlament s-au folosit de naivitatea candidei fecioare…
Partida puterii se conduce de un principiu dat boalelor: schimbăm totul fără a schimba nimic. Schimbăm CNA-ul, dar Viorel și Bogdan rămîn. Reformăm Procuratura, dar cu omul nostru în fruntea ei. Bravos! Copii mari cu muci pe pept, învățați de Vladimir Gheorghevici Plahotniuc cum se preia Puterea și cum o culci cu tine în pat dacă e nevoie!
Noul procuror al țării a susținut cu brio testul de loialitate: cîteva săptămîni a mimat lupta cu corupția, demonstrînd în fapte că de ai noștri nu se atinge, pentru că acești ai noștri au reușit, între timp, să-l mînjască și să-i înmîneze Carnetul despre care am amintit mai sus.
Țîfnă între hăbăucul de la Colonița și șulerul de la Văratic. De la niște femei neplătite la timp. Ghimpu amenință că va da în vileag șolticăriile lui Șalaru în afacerea locomotivelor reparate la Pașcani. Dar de ce, Mișulică, ai tăcut pîna acum, dacă știai de asta? Știm de ce! – Pentru că și tu, și Șalaru sînteți niște șuleri.