Open/Close Menu Revista “Săptămîna”, publicaţie gen magazin!

Cred că limba noastră cea moldovenească ar trebui să se numească română. Ca să potolim spiritele, ca să punem punct discuțiilor interminabile, ca să nu operăm cu două limbi în același spațiu de cultură și civilizație. Noi, da: română, însă românii ar trebui să-i zică moldovenească. Argumente? Poftim: limba literară a unui popor este limba operelor celor mai reprezentativi scriitori pe care i-a dat acel popor. Limba literară a celor de peste Prut este limba din letopisețele cronicarilor moldoveni (căci a celor munteni e pirpirie-străvezie), a scriitorilor Russo, Kogălniceanu, Negruzzi, Alecsandri, Creangă, Eminescu, Sadoveanu. Ei au scris în dulcele grai moldovenesc. Deci, limba literară a celor de peste Prut nu e alta decît limba moldovenească, pe care ei o poreclesc română. Căci nu-mi prea amintesc de scriitori munteni care să fi contribuit cu ceva substanțial la constituirea limbii literare. E adevărat, muntenii, începînd cu secolul XX, au contribuit la stricarea limbii. Au franțuzit-o, transformînd-o într-o limbă păsărească, au sluțit-o cu cantabilități, fără nici un sens pentru cetățeanul român, căci cuvîntul debușeu, de pildă, are sens pentru francezi, fiind o huinea-n cîmpie pentru români.
Eu îi stimez pe acei care scriu sunt, dar de ce mi se interzice să scriu sînt și îs?
Eminescu n-a scris ”Sunt ani la mijloc”, el a scris: ”Sînt ani la mijloc”, fiindcă acest sînt pur moldovenesc are un farmec aparte. Sadoveanu și-a scris întreaga operă cu sînt. Și dacă nu vă place îs, de ce nu-l interziceți și pe îl? Dar te poți aștepta la altceva de la potlogarii cuibăriți în Academia Română, că altfel nu le-oi spune?
Să presupunem că Unirea a avut loc azi. Să zicem că apare un loc vacant de grefier. Se prezintă la concurs două persoane. Un patriot român și subsemnatul. Patriotul român scrie cu îndîrjire cuvîntul încotro cu cratimă: încotr-o! Presupun că instituția va avea nevoie de un om care cunoaște cît de cît gramatica, nu? Ce vreau să sugerez? – Vreau să arăt ce-i așteaptă pe cei cu ”unirea azi”, dar cu prostia de alaltăieri.
Nu știu unde și cînd au fost puse în circulație cuvintele cîine pîine, mîine, fiindcă adevărații creatori ai limbii literare române, Eminescu și Sadoveanu, toată viața lor au scris pîne, cîne, mîne. De mîne, voi începe și eu să scriu pîne.
În atenția Academiei noastre și a prietenei acestei instituții, dna Ana Guțu: cît adevăr științific e depozitat în termenul limba română, dacă în Europa există un stat, Marele Ducat al Luxemburgului, în care, de la începuturi și pînă nu demult, limba oficială a țării era franceza, dar din 27 februarie 1984, limba de stat a Luxemburgului nu mai e franceza, ci luxemburgheza, cu toate că se vorbește în continuare franceza?

CategorySocietate

© 2018 - SĂPTĂMÎNA