Sau cum au dat comuniştii puterea pe mîna altora, putere care se aciuase cuminte în pat la ei

În anul 2009, pe 5 aprilie – alegeri parlamentare în Moldova. Comuniştii obţin 60 de locuri în parlament. O majoritate zdrobitoare. Un singur vot nu le ajunge pentru a alege preşedintele. Pentru obţinerea respectivului vot, sînt organizate întîlniri secrete, se dialoghează pe şoptite cu palma la gură. Nimeni însă nu vrea să deie votul. Vlaghia e mîndru, Mişa e naţionalist. Cu Serîi se pot purta tratative secrete! Dacă şi Serîi! El şi-ar da votul, dar cu o condiţie: partidul său să intre la guvernare, iar el să fie prim-ministru. Ca să poată omul să se familiarizeze mai îndeaproape cu bugetul pe 2010. Bleaha-muha! Ce nu-i mai ajunge şi lu-aista, după atîţia ani staţi la primărie?!

Cabinetul dlui Vova

Maric: Dar dacă îl dăm în nafic pe Serîi? Poate că Vlaghia n-a cere atît de mult.

Vova: Aista poate deodată  să nu ceară mult. Dar numai la început. Căci dă-i drumul lui Vlaghia în cămară şi a doua zi te trezeşti cu toate oalele smîntînite. Nu, nu. Mai bine Serîi.

Maric: Atunci Grişa Petrenco ministru de Externe?

Vova: Da cu Andrei ce facem?

Maric: Fie, Serîi.

Ziua alegerii preşedintelui în parlament. Maric intră val-vîrtej în cabinetul dlui Vova.

Maric: La ei e polnîi bardac.

Vova: La cine?

Maric: La Serîi.

Vova: Şi?

Maric: Bardacul s-a răspîndit la Vlaghia şi la Mişa.

Vova: Cum?

Maric (a vrut să zică cu curu-n drum, dar s-a reţinut): Au auzit secretul. Amîndoi îl atacă pe Serîi: trădătorule! Mare bardac la ei. Au să voteze, că n-au încotro. Nafic Serîi. El, prim-ministru! Нафик с пляжа, солнца нет! Grişa -ministru de Externe.

Vova: Da cu Andrei ce facem?

Maric: Fie.:

Vova: Dacă zici că-i bun Andrei, apoi da, nafic Serîi! Toţi la alegeri!

20 mai 2009. Primul tur de alegeri

Comuniştii trec fudui pe lîngă Serîi. Serîi se uită nedumerit prin părţi: “Ce s-a întîmplat, frăţioare?” Vova: “Am găsit votul. Du-te şi  caută-ţi de treabă, că de nu – iar vei îmbla patru ani prin judecăţi”. 41 de deputaţi nu intră în cabina de vot. Se numără voturile. Nu se ajunge un vot. Preşedintele ţării nu este ales.

Urmează turul al doilea. Alegeri repetate.

Se caută un vot. În sfîrşit, apar nu unul, ci tocmai patru voturi. Căci s-au găsit nişte deputaţi cu conştiinţa curată, care au hotărît să pună capăt crizei politice. Şi nu era vorba atît de ei cît de destinele ţării noastre, Moldova. Ce-i drept, nu chiar pe degeaba, ci pentru o capică, fiindcă au şi ei familii, au copii, care nu se hrănesc cu aer.

3 iunie 2009. Ziua alegerilor repetate

Comuniştilor nu le ajungea un vot. Şi iaca s-au găsit patru!

În cabinetul dlui Vova intră Maric val-vîrtej.

Maric: Nu dăm nici o capică. La dînşii e mare bardac! Care mai de care vrea să voteze primul. Căci ei ştiu: la alegerile anticipate, noi luăm 80 de procente curat. Mai ales după ce i-am atras în capcană şi au dat foc la cele două case de stat. Poporul e cu spume la gură! Poporul e cu noi! Libertatea iarăşi vine la putere. Îi punem pe toţi la dubă. Nimănui nici o copeică. Ş-apoi nu se cere chiar atîta pentru un vot. Mare bardac la dînşii. Bardac mare. Se iau la bătaie. O să voteze nu unul, ci zece! Acum e precis: Grişa – ministru de Externe.

Vova: Da Andrei?

Maric: Să se ducă la opoziţie.

Vova: Fie.

În cabinetul dlui Vova

Intră un emisar. Dl Vova, chiar din capul locului, îl ia pe nepusă masă:

- Nu. Nu putem. Cer prea scump. Am găsit noi o altă cale de alegere a preşedintelui. Una cinstită, nu pe bani. E prea scump. Dă отбой, anunţă Stingerea.

Epilog

La 3 iunie, au loc alegerile repetate ale preşedintelui Moldovei. Comuniştilor nu le-a ajuns un vot ca să aleagă şeful ţării…

Parlamentul este dizolvat. Pe 29 iulie 2009, au loc alegeri parlamentare anticipate. Comuniştii nu obţin 80 de mandate, precum visau cu ochii deschişi, nu obţin nici 60, ca la scrutinul din 5 aprilie 2009; se aleg cu doar 48 de locuri în legislativ. Se constituie o nouă majoritate parlamentară. Comuniştii sînt expediaţi în opoziţie.

Acum stai şi te întrebi: ce cap trebuie să ai ca, avînd 60 de locuri! în parlament (peste 59%), să dai puterea din mîini!

De putere trebuie să te ţii cu dinţii, cu amîndouă mîinile pînă în ultima clipă. Puterea e ca femeia: dacă-i a ta, n-o dai la altul! Şi s-a scris, pe toate gardurile s-a scris, că Puterea e mai dulce decît femeia.

Maric şi Vova, lacomi amîndoi, tare s-au mai prostit atunci la sfîrşit de mai şi început de iunie! Жадность фраера сгубила şi Бог фраеров не любит… Prin urmare, недолго музыка играла, недолго фраер танцевал…