Tribuna centrală

Ne iubesc, ne educă, am crescut şi credem că ştim totul despre ei. Uneori, reproşurile şi întrebările se mai fac auzite. O copilărie dificilă, traume, frustrări, ce trebuie să cunoaştem din povestea lor pentru a o înţelege pe a noastră? Părinţii sînt prietenii noştri, dar fiecare trebuie să rămînă la locul său.

Dragi parlamentari, în această şedinţă vom discuta despre educaţia contemporană primită de la părinţii voştri. Unii părinţi acordă cu precădere mare atenţie hranei bogate şi sănătăţii voastre. Alţii se străduiesc să vă dea o educaţie adecvată. A treia categorie îşi concentrează toate eforturile în a vă dezvolta talente şi vor să vadă în voi muzicieni şi pictori talentaţi sau savanţi renumiţi.

Însă există anumite gesturi şi atitudini ale părinţilor faţă de copii, care sînt greşite, printre care: să-şi exprime aprobarea doar atunci cînd sînteţi buni,  să vă ameninţe în încercarea de a vă corecta, să vă exprime o atitudine critică, să ţipe la voi, să vă exprime dezamăgirea sau neplăcerea, să se supere şi să nu vă mai vorbească etc.

Dacă înainte era altfel, acum se consideră că părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gîndească.

Dar pentru voi, ce înseamnă a educa şi cum sînteţi educaţi de către părinţii voştri, ce aşteptări aveţi de la ei?

Aştept răvaşele voastre!

Cu prietenie, tanti Olga