Ce mai faceţi, domnilor ţărani?
Eduard Muşuc. O jertfă a regimului comunist
E greu să citezi pe cineva din Moldova, să-l dai drept model, pentru că multe lucruri sînt scrise neprofesionist şi la comandă. Totuşi, se mai găseşte cîte ceva. Chiar şi în “Săptămîna” noastră…: Mă refer, în primul rînd, la tableta dlui Cernei “Ce s-a spus dinspre Apus?”
…Ura provenită dintr-o iubire excesivă întunecă pînă şi minţile celor mai cumpătaţi oameni de pe pămînt. În ultima vreme, dl Igor Boţan, la emisiunile “Fabrikii”, de e rugat să se pronunţe asupra problemei, face o pauză adîncă de gîndire, ca şi cum s-ar pregăti să scoată scoica rănită de la fundul mării. Deseori apelez la serviciile dlui Boţan, mai ales în materie de activităţi electorale şi de democraţia la ea acasă…
În ultima vreme, Domnia sa, referindu-se la Alianţa de guvernămînt, tot mai des utilizează pronumele personal “ei”. Îl pronunţă cu o anumită ciudă şi dispreţ. În una din ultimele dumisale luări de atitudine, dl Igor se lamenta că acum un an, se discuta despre o poveste de succes, iar acum iată la ce-am ajuns… Eu, mai în glumă, mai înadins, aş putea întreba: dar nu vi se pare dumneavoastră, dragi creatori de opinie, că din această spusă iese că un an întreg aţi vorbit cam aiurea-n tramvai? Aţi adus în politică metoda de la ştirile PRO-TV: acolo mereu sîntem anunţaţi că în Moldova numărul babelor violate creşte simţitor şi că multe dintre ele au început să se conducă de un minunat proverb englez, care spune: dacă nu poţi scăpa de viol, fă tot posibilul ca să primeşti plăcere… Iar dumneavoastră vă obosiţi să aflaţi cîte kilograme ar trebui să aibă un preşedinte de ţară. Problema a fost expusă mai mult decît corect de o femeie de rînd: “Pe mine nu mă hrăneşte limba, pe mine mîinile mă hrănesc. Daţi-mi de lucru”. Prin urmare, fosăielile în jurul articolului 78 sînt inutile atîta timp cît el, într-o variantă nouă, nu va crea noi locuri de muncă, nu va spori fluxul de investiţii directe în economia Moldovei. Cred că mult vehiculata “poveste de succes” a fost o utopie fadă, servită incorect, deoarece factorul economic – viaţa oamenilor - a fost substituit cu lălăitul invitaţilor, care au analizat zorzoanele streşinii în timp ce în casă ploua…
Totodată, nu pot pricepe: de ce “societatea civilă de la noi…, portavocea sponsorilor occidentali ai democraţiei moldoveneşti”, de ce “purtătorii de voroavă ai Apusului civilizator” lovesc în AIE, copilul Occidentului? Cineva ar putea spune că aceşti purtători de voroavă sînt lăsaţi de capul lor, sînt echidistanţi şi independenţi ca cucoşul care nu ştie nici de mamă, nici de soră. N-aş zice, deoarece Apusul “n-a avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face” şi pe 16 ianuarie 2012, hodoronc-tronc, ONG-uţurile au şi lansat un Apel de pace de toată frumuseţea, unii dintre semnatarii lui ştiind prea bine că, materializată, ideea lor ar putea conduce la reluarea unui conflict armat pe Nistru, conflict care mocneşte de douăzeci de ani şi care i-ar putea chema pe copiii lor la război dacă nu reuşesc să-i ascundă în România, cum s-a întîmplat în 1992…
Deocamdată, onegiştii sînt inervaţi că li s-a stricat jucărica: critică Alianţa şi fac jocul comuniştilor sau, cum se exprimă mult mai delicat dl Cernei, optează pentru o “coaliţie oleacă mai puţin prooccidentală şi mai puţin docilă în raport cu organismele internaţionale care ne finanţează modernizarea”, am încheiat citatul.
