De mai bine de doi ani, Republica Moldova trăieşte în libertate, în democraţie. Au apărut noi mijloace de informare în masă, noi lideri de opinie, noi analişti, noi politicieni. Avem o nouă conducere, care, spre deosebire de precedenta, nu ascunde atunci cînd are probleme. Ba mai mult, de multe ori aceste probleme sînt soluţionate direct în platourile televiziunilor, cu ajutorul aceloraşi analişti, ziarişti, lideri de opinie.
Avem o opoziţie care (se creează impresia) are mai multe drepturi chiar decît guvernarea. Intră liber în orice instituţie de stat doreşte, face schow-uri, ameninţă, strigă şi nimeni nu-i reproşează nimic, chiar dacă de multe ori acţiunile opoziţiei depăşesc anumite limite, inclusiv legale.
Avem comitete care apără Constituţia şi democraţia, avem adunări cetăţeneşti care protestează împotriva celor care protestează, avem comitete cetăţeneşti care-şi propun înlăturarea de la putere a unei guvernări alese legal pentru un mandat de patru ani.
Avem partide care cheamă ţara la nesupunere civică şi avem organe ale administraţiei publice care discută la modul serios dacă face să execute şi să respecte legile acestei ţări sau nu face.
Într-un cuvînt, străzile Chişinăului, dar şi întreaga ţară, s-au umplut de mutanţi ai democraţiei, de mutanţi ai libertăţii. Nu este o exagerare, ci doar o constatare. Or, oamenii care redefinesc libertatea şi democraţia după bunul lor plac, reieşind din interesul pe care-l au la un moment dat, nu sînt altceva decît mutanţi. Iar mutaţiile pe care le-au suferit sînt destul de periculoase, or ei se autoidentifică cu purtătorii de valori şi, prin urmare (cu ajutorul aceloraşi mijloace de informare în masă, apărute în condiţii de democraţie şi libertate) pot infecta întreaga societate.
Republica Moldova este ca şi acel viteaz din poveste care abia a început să se trezească din somnul cel de moarte. Şi ce vede această republică, deşteptîndu-se? Pe de o parte, o mînă de politicieni speriaţi de efectul năucitor al democraţiei şi libertăţii pe care au adus-o oamenilor acestei ţări, iar pe de altă parte, feţe crispate de ură, oameni dominaţi de o singură idee – cea a distrugerii. Cui trebuie să se alăture omul simplu? Sa devină şi el un speriat, să ia partea celor care “vor sînge” sau să se ascundă cît mai departe şi de unii, şi de alţii.
E paradoxală această situaţie: cei care au dorit democraţie şi libertate pot pieri (la figurat, desigur) din cauza acestei democraţii şi libertăţi. Iar cei care au mimat democraţia şi libertatea acum o folosesc din plin, denaturîndu-i sensul, recroind-o şi definind-o după bunul lor plac. Doar pentru că asta le dictează instinctul de autoconservare.
De fapt, noi acum asistăm la o luptă cu o miză mult mai mare: lupta dintre democraţie şi falsa democraţie, lupta dintre libertate şi falsa libertate. Şi să nu-şi facă iluzii politicienii noştri că anume ei sînt “soldaţii binelui”, că anume ei sînt în tabăra adevăraţilor patrioţi şi a adevăraţilor luptători pentru democraţie şi libertate. Şi cei de la guvernare, şi cei din opoziţie nu sînt decît nişte piese într-o mare partidă care se joacă acum în Republica Moldova. Lupta cea mare se dă în sufletele oamenilor şi anume ei vor decide cine şi ce loc merită şi în ce tabără. Numai că, pentru a face alegerea corectă, omul are nevoie de linişte şi aici e marea problemă. Or, cei care au manipulat tot timpul masele largi înţeleg prea bine cît de periculos (pentru ei) poate deveni omul care cugetă în linişte. De aceea, apar comitete şi congrese. De aceea, se fac apeluri la nesupunere civică. De aceea, se “asediază” zilnic instituţiile statului. De aceea, se face foarte multă gălăgie în presa liberă şi independentă. De aceea…:
Avem atîta libertate, încît riscăm să ne înecăm cu ea. Iar libertatea, în loc să ne ajute să trăim mai bine, s-ar putea să ne omoare. Cîtă dreptate avea Alexandr Nevsky, care spunea: Cine la noi cu sabie va veni, de sabie va pieri! În situaţia noastră, această frază istorică ar suna cam aşa: Cine la noi cu democraţie va veni, de democraţie va pieri! Cam atît.
www.tribuna.md,
Dumitru Spătaru
