Rodica, 21 ani, Bălţi

Am hotărît şi eu să-ţi povestesc, dragă “Samariteancă”, o filă din viaţa mea.

S-a întîmplat acum 5 ani. Îmi făceam studiile la o şcoală profesională. Eram în anul I, iar prietenul meu, Viorel, era în anul III. Februarie e luna în care noi doi ne-am cunoscut. Era înalt, frumos, cu ochi albaştri. Nu am fost mult timp împreună, dar toate întîlnirile noastre erau pentru noi ca o sărbătoare. Viorel se purta foarte frumos cu mine. Admiram împreună cerul înstelat, făuream planuri de viitor. Toţi prietenii erau bucuroşi de noi. Vedeau în noi perechea ideală. Dar mulţi ne şi invidiau. Aşadar, urma să facem un cuplu. Însă n-a fost să fie aşa. Fiindcă, după terminarea studiilor, Viorel urma să plece într-o ţară străină la lucru. La despărţire, ne-am promis unul altuia fidelitate. Îmi scria scrisori frumoase şi adesea îmi amintesc de cuvintele lui: “Dacă va fi dat de la Dumnezeu să fim împreună, atunci nici n-ai să ştii cînd ne vom întîlni, dar dacă nu, atunci tu vei rămîne supărată pe mine”. În ultima scrisoare m-a anunţat că următoarea scrisoare nu o voi primi-o. Un timp oarecare am fost supărată pe el, deoarece el n-a rămas pînă la urmă cavaler. A crezut bîrfelor pe seama mea şi de aceea n-a venit. Dar vreau să ştie că nu mai sînt supărată pe el, ci doar regret faptul că ne-am despărţit aşa, fără nici o lămurire. Poate în timpul de faţă eşti căsătorit, eu nu ştiu, dar, de-i aşa, îţi doresc din suflet fericire şi noroc în viaţa de familie. Îţi urez ani mulţi şi să te aibă Dumnezeu sub aripa lui. Dar să ştii: niciodată să nu faci promisiuni, dacă ştii că nu le îndeplineşti.

Fetelor, nu credeţi băieţilor care se duc în străinătate după bani mulţi, căci se duc cu un gînd şi vin cu altul.

___________________________________________________________________________________

Trimite istoria ta de dragoste

___________________________________________________________________________________