Boaite făţarnice şi intelectuali de vocaţie
Să n-o crezi pe femeia care se plînge că curvăreşte fiindcă n-are ce mînca. Curvăreşte pentru că-i place.
(Moto: mătuşa Ileana de la Costeşti)
Unioniştii aflaţi în soldă la români au primit indicaţie să ieie la colimator anul 1812. Nu văd nimic rău în asta, deoarece perioada 1812-1918 nu e prea studiată, pentru că istoriografia sovietică a împlut-o cu mişcări revoluţionare şi muncitoreşti, cu luptă de clasă, în loc să cerceteze procesele şi evenimentele care s-au produs în ţinut. La o analiză imparţială a perioadei, istoricii vor trebui să explice minunea: cum ne-am păstrat moldoveni, în pofida politicii ţariste de rusificare, cum se întîmpla că ostaşii unei Românii libere şi democratice dezertau şi se refugiau în Basarabia aflată sub jugul ţarist; cînd a fost aprobat planul urbanistic de dezvoltare a Chişinăului, cui aparţinea Regulamentul Organic, document cu efecte civilizatoare, care a pus baza occidentalizării celor două Principate; mai devenea dl Mihai Ghimpu jurist dacă în 1812 Imperiul otoman nu ceda Rusiei ţariste o parte din posesiile sale?
Anul 1812 este luat la colimator. Întrebarea noastră: de ce patrioţii nu s-au apucat, cu aceeaşi rîvnă, în 2009, să celebreze 650 de ani de la fondarea Statului Moldovenesc? – Răspunsul e simplu: pentru că-s vînzători de ţară şi de neam. Bine plătiţi de Bucureşti, ei au bruiat evenimentul, l-au terfelit, i-au dat foc. Pentru că României nu-i este convenabil ca Moldova noastră să aibă o istorie seculară, începînd cu Bogdan I Întemeietorul şi încheind cu zilele noastre. România ar vrea ca Istoria Moldovei să înceapă cu 1991. Dacă-i aşa, marii români ar trebui de căutat de la 1878 încoace, de la crearea statului român. Însă la ei Ştefan cel Mare e român verde ca stejarul! Moldovanul care a purtat cele mai multe războaie cu românii azi e cel mai mare român! Dar la ce te poţi aştepta de la nişte farsori?
Niciodată nu am crezut că pe timpuri de libertate – pe timpuri de libertate! – numărul de minciuni se va înmulţi în proporţie geometrică şi că minciuna neruşinată va deveni un modus vivendi pentru societatea moldovenească. Iese că am scăpat de minciuna sovietică ca s-o plodim pe cea românească, care, pe lîngă toate, e cu cuşmă şi tare mai aduce de la dînsa!
Pe de altă parte, au nu scriam noi că minciuna e plătită, trăim timpuri grele şi, pauperizaţi, mulţi intelectuali sînt nevoiţi să se prostitueze. (Ce-i drept, şi la ruşi mulţi au practicat această profesie. Dar dacă atunci se mai ruşinau de profesia pe care o practicau, îşi mai muşamalizau trădările cu viaţa ne obligă, dragă, să scriem monografii despre glorioasa clasă muncitorească din România, apoi astăzi, pe Timpuri ruşinoase, nici vînt rece nu-i ajunge, pentru că ei au ajuns să deie tonul la muzică. Fiindcă îşi acoperă goliciunea cu pestelca patriotismului proromânesc. Prostituţia şi Unionismul se ţin de mînuţă şi fac casă comună – fac trotuarul împreună.
Dumneavoastră credeţi că pe aceste boaite făţarnice, care se vînd pe-un preţ absurd, ridicul şi meschin, cu care-am fi băut un kilogram de vin, le doare românismul? – Vă înşelaţi amarnic. Românismul e un lucru bun. Românismul înseamnă cultura română, din care facem parte şi noi, moldovenii. Însă România nu e interesată să dezvolte un românism sănătos la noi, în Moldova. Din 1990 pînă în prezent, România a substituit românismul cu banditism-unionismul. Nu e greu de demonstrat acest lucru. Atunci cînd Lucinschi a încercat să dezamorseze bomba din articolul 13 al Constituţiei, cine a fost împotrivă? – România, prin intelectualitatea compradoră şi Coloana a V-a din parlamentul de la Chişinău. Un creştin plouat de la Chişinău, încercător de minte, a lansat pe Internet ideea ca ziua de naştere a lui Mihail Eminescu să fie consfinţită prin lege drept Zi a Culturii Naţionale, cu scopul de a simfoniza spaţiul de cultură şi civilizaţie pe ambele maluri de Prut. Intelectualitatea compradoră şi Coloana a V-a de la Chişinău au luat apă în gură. Nici pîs n-au zis. Pentru că misiunea lor nu e de a româniza civilizat, ci de a prostitua prostituîndu-se!
Cea mai citită ştire a ultimei săptămîni în spaţiul nistreano-prutean: ministrul culturii, beat la volan. Numai că: dacă Mişa Ghimpu a ajuns să fie prezident, de ce ministrul culturii n-ar fi beat? Logic, nu?
Să fie clar odată pentru totdeauna, cităm: Bucureştiul e ferm convins că păstrarea instabilităţii politice îi permite să-şi realizeze eficient interesele sale în raport cu Moldova” (“NG”, 19.12.2011); “…Marius Lazurcă, Ambasadorul României în Moldova, dacă ne-ar dori binele, trebuia să facă o declaraţie pro-alegerea preşedintelui în parlament atunci cînd a apărut posibilitatea alegerii lui. Aş! |i-ai găsit şi cine să te susţină!” (“S”, 18.11.2011)
România, vorba unui prim-ministru român: “Basarabia fără basarabeni!” Vectorul nu s-a schimbat. Cel mai elocvent exemplu: comportamentul faţă de regretata Leonida Lari.
Problema nu e în România, problema e în noi. Ne referim la Coloana a V-a, la intelectualitatea pe care sărăcia o obligă să se prostitueze… De fapt, aş putea greşi, fiindcă aşa-s intelectualii noştri. După ce s-au culcat în pat cu ruşii, ei, cu mici excepţii, şi-au căutat repede un alt pat în care să se culce. Şi l-au găsit – s-au culcat cu românii. Dar, sînt aproape sigur, dacă ruşii ar veni înapoi în Moldova, absolvenţii şcolilor superioare de partid din Moscova, Rostov şi Leningrad, toţi autorii Leniniadelor moldoveneşti, elitele intelectuale, cum le zice cineva, s-ar aciua din nou pe lejanca rusească, exact ca şi căţeaua căreia primăvara îi dai drumul din legătoare şi care, după două săptămîni de îmblat cu puiţa, slabă şi sleită de puteri, revine la cuşca ei şi-şi pune de bună voie capul în legătoare. Dar dacă recitim moto-ul mătuşii Ileana de la începutul acestui articol… totul devine clar.







