1. Petru Lucinschi este autorul Podului de flori din 6 mai 1990. Astăzi, i se impută că l-ar fi organizat pentru ca moldovenii să-i urască pe români. Corobanian vorbind, aceste inepţii sînt debitate de o fostă lucrătoare de la ATEM, care scrisese cerere de intrare în partid cînd toţi ieşeau cu duiumul din el. În viziunea ei, dl Lucinschi face jocul Moscovei.

2. În 1994, Petru Lucinschi a insistat ca în Art. 13 al Constituţiei să figureze şi termenul de limbă română, pe lîngă cel de limbă moldovenească. Din 1994 pînă în prezent, în Moldova, o spun toţi, avea să se încetăţenească termenul limba română. Atunci s-a găsit o altă lucrătoare care ţipa prin parlament că “Lucinschi vrea să ne ia limba între paranteze”.

3. În 1999, Petru Lucinschi a intenţionat să pună în aplicare voinţa poporului, ca în Moldova forma de guvernămînt să fie republica prezidenţială. Mai aveam noi acum mari probleme dacă republica prezidenţială era  încă din anul 2001? Dar şi atunci mai toţi i-au sărit în cap: Lucinschi vrea să devină dictator. N-a devenit Lucinschi “dictator”, şi la ce-aţi ajuns?

Şi dacă România ar fi vrut atunci “limbă română”, avea s-o aibă. Şi dacă România ar dori să ne scoată azi din criza în care am intrat, ne-ar scoate. În 2005, Traian Băsescu a putut vorbi cu Iura. De ce n-ar putea vorbi şi cu Mişa, în 2012?