Tot mai mult se dă atenţie activităţii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică. Pînă la urmă, lucrurile par să nu iasă din albia firescului aşa cum ANRE, prin ceea ce face, dă atingere unui număr extrem de mare de oameni, inclusiv unui număr impunător de entităţi economice. Ca să fie clar, anume ANRE  decide  cîţi bani trebuie să scoatem  fiecare dintre noi din buzunare pentru a achita  consumul de resurse energetice. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, agenţia reglementează relaţia agenţilor economici  cu domeniul propriu-zis al energeticii, iar asta tot în bani se măsoară.

Scriem toate acestea, chiar dacă în cele ce urmează vom vorbi mai puţin despre bani şi mai mult despre calitatea resurselor umane  cu care agenţia în cauză îşi desfăşoară activitatea. Ca să fim sinceri, am fi poate mai puţin preocupaţi de această materie dacă societatea nu ar manifesta un anume interes faţă de cine, totuşi, lucrează în cadrul directoratului, cine sînt cei care decid mărimea tarifelor, pe cine ni se cere să credem şi dacă cei pe care trebuie să-i credem întrunesc condiţiile legale de exercitare a funcţiilor pe care le exercită?

Multe întrebări şi, conform regulei, tot atîtea răspunsuri ar trebui să avem. Dar regula nu se respectă întotdeauna.

O scrisoare  venită în poşta redacţiei îşi arată autorul indignat şi nedumerit de nerespectarea prevederilor legale în cadrul Agenţiei pentru Reglementare în Energetică. Cităm: “Vă aduc la cunoştinţă că membrii Consiliului de Administrare  ANRE domnul Răileanu Nicolae şi domnul Marin Profir au atins vîrsta de pensionare. De menţionat  că domnul Nicolae Răileanu  s-a născut în februarie 1950 şi peste trei luni va avea 62 de ani! Domnul Marin Profir în mai 1951 şi are peste 60 de ani.

Astfel, conform legislaţiei în vigoare, directorii ANRE Nicolae Răileanu şi Marin Profir trebuie să fie demişi numaidecît pe motiv că au atins vîrsta de pensionare.”

Autorul, aşa anonim  precum este, are dreptate atunci cînd semnalează apropierea vîrstei de pensionare a persoanelor vizate.

L-am contactat pe domnul Profir pentru a-i citi la telefon cele scrise de autorul anonim. Zice că mai are un an pînă la pensie. Domnul Răileanu ca şi cum ar avea deja carnetul de pensionar în buzunar. Dar, zice domnul Profir, “legea nu este încălcată în nici un caz prin continuarea activităţii noastre”. Face trimitere la Codul Muncii. Iată ce scrie în acest pachet legislativ prin care  se reglementează încadrarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova. Este vorba în special de Articolul 6 al Codului Muncii, punctul (3)  care prevede: “Nimeni, pe toată durata vieţii sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.” Constituţia e sfîntă pentru toţi. Indiferent  cine eşti tu – un autor anonim al unei sesizări sau un director al Agenţiei pentru Reglementare în Energetică.”

“Dar, zice  Marin Profir, alta e că şi domnul Răileanu, şi domnul Belinschi îşi au deja mandatele expirate”.

Deci autorul anonim al  mesajului din care tot ciupim   pasaje are dreptate atunci cînd  scrie că  mandatul acestora a expirat. Potrivit acestuia, gravitatea  unei situaţii de felul celei de la ANRE constă în faptul că “Directoratul ANRE aminteşte de Prezidiul Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cînd directori pensionari adoptă decizii strategice în detrimentul ţării noastre  fără competenţa şi înţelegerea  documentelor semnate”. Asta e opinia autorului. Mai constatăm că  directorii  ANRE au cam depăşit vîrsta discotecilor şi chiar sînt trecuţi de hotarele tinereţii. Nu avem nimic cu vîrsta. Omul e frumos la orice vîrstă. Cît priveşte competenţa, aceasta ar  ţine mai degrabă de  sfîrşitul mandatului pentru cei doi directori.

Din sursele noastre de informare, ştim că ambii directori au fost chemaţi la Parlament, unde li s-a  spus că îşi pot continua activitatea pînă în momentul în care legislativul va lua o decizie în vederea desemnării altor directori. Nu avem cum să demonstrăm că nu a fost aşa. Poate au şi fost chemaţi. Poate şi le-a spus cineva să-şi vadă de  munca lor. Poate. Alta e că acest poftit la Parlament şi tipărit pe umăr nu prea seamănă să aibă  încărcătură legală.