Angela, 18 ani, Cahul

Aveam 16 ani, învăţam la şcoala din satul natal. El trăia chiar lîngă şcoală. În fiecare zi îl vedeam, îmi zîmbea şi mă saluta. Apoi pleca şi-şi vedea de treburi. Avea 20 de ani. Într-o zi, l-am văzut cu o fată. Am simţit cum mă podidesc lacrimile. Am plîns pînă seara tîrziu. Atunci mi-am dat seama că-l iubesc şi că sînt geloasă cînd îl văd cu alta. Deseori venea la fratele meu, mă stima. Nu credeam că într-o bună seară o să mă oprească şi o să-mi spună simplu: “Te iubesc, vreau să ne întîlnim”. Desigur, am fost de acord, pentru că-l iubeam. Îl aşteptam seară de seară. Credeam că fericirea noastră n-o să se mai sfîrşească niciodată, dar m-am înşelat. Într-o bună zi, mi-a zis: “De azi înainte nu mai sîntem iubiţii de altădată. Totul s-a sfîrşit între noi…” Am simţit cum picioarele mi se înmoaie, am căzut în genunchi şi am început a plînge amarnic. El nici nu m-a privit, mi-a spus doar: “Plec pentru totdeauna, nu mă mai aştepta, eu n-o să mă întorc niciodată”. De atunci au trecut doi ani, mulţi băieţi mă cer în căsătorie, dar pe toţi îi refuz. I-am jurat iubitului meu că orice s-ar întîmpla n-o să mă căsătoresc. Nu de mult am aflat că motivul despărţirii noastre este mama lui.

Aş vrea să le rog pe toate mamele să le dea voie fiilor sau fiicelor să se căsătorească cu cei pe care-i iubesc. Dacă şi acel băiat pe care îl iubesc va citi acestea, îl rog numai atît: “Puişorul meu, iubitul meu, nu te uita la părinţi, căsătoreşte-te cu cine-ţi place, nu cu cine vrea mama ta, că vei regreta toată viaţa”.

___________________________________________________________________________________

Trimite istoria ta de dragoste

___________________________________________________________________________________