Ce mai faceţi, domnilor ţărani?
În sara de Sfîntul Vasile
Preşedintele României susţine că şcoala românească scoate tîmpiţi. Dacă şcoala românească scoate tîmpiţi, apoi imaginaţi-vă ce scoate şcoala moldovenească!
Pentru a afla ce scoate şcoala moldovenească , intraţi pe Internet, pe un sait autohton, Unimedia, de exemplu. E de orientare patriotică, dar tocmai pe el poţi găsi toate hibele şcolii de la noi. Românii de acolo “bat alarma”, acolo “încercările ieşuează”. Pe forum, obscenităţile curg gîrlă.
De unde au apărut aceşti troglodiţi? Din şcolile noastre. Cine i-a educat aşa de bine? – Învăţătorii, iubiţii noştri învăţători. Din ce cauză apar aceste neghiobii? Din cauză că mulţi dintre pedagogii noştri, de cînd au scăpat la libertate, au încă o profesie: patriotismul. Patriotismul le permite să-şi justifice rebutul profesional. Cu patriotismul, limba română, istoria românilor şi unionismul pe buze, ei practică greva italiană. Iar produsul finit al activităţii lor prodigioase, gradul de cultură generală, apare pe forum la inprofunzime. md: “MAI SIROJA-TU (…) SA TACI SI SAI FSCI MINET LUI VORO”.
Citesc forumuri ruseşti. Nici ei nu-s prea duşi la biserică. Dar, pe lîngă troglodiţi, numaidecît întîlneşti şi oameni care pot gîndi şi analiza, oameni care ţin cont de Legea Godwin. În discuţiile forumiştilor ruşi poţi auzi reverberaţii şi ecouri din Puşkin, Dostoevskiy, Cehov, Gogol, Turghenev, Tolstoi, Esenin…: Scriitori studiaţi în şcoala medie de cultură generală. Pe cînd şcoala noastră de cultură generală…:
Întrebaţi elevii ce poeţi cunosc. Răspunsul lor: “Grigore Vieru”. – “Dar Eminescu?” – “Ah-da, şi Eminescu”. Nu cutez să-i întreb de poeţii români Arghezi, Goga, Macedonski, Bacovia, Minulescu, Coşbuc, Avramescu, Stănescu, Dinescu, Barbu, Blaga, Casian, Dimov, Blandiana, Păunescu, Labiş, Alexandru, Sorescu, Topîrceanu, Voiculescu şi de locul pe care l-ar avea poetul nostru în această înşiruire.
Eminescu e poet naţional. N-a devenit şi universal din mai multe considerente. Şi Puşkin al ruşilor nu e de circulaţie universală. Dar pentru marea slavă de la răsărit de noi el este < иҐ ўбҐ>. La fel e şi Eminescu pentru noi. Cineva a plagiat, se pare, expresia rusească, adaptînd-o la realităţile noastre: dacă n-ar fi Eminescu, noi n-am însemna nimic. Eminescu nu e universal, dar nu-l schimbăm pe tot aurul din lume. Pentru că fără Eminescu noi n-am mai fi noi.
Ruşii nu doar îl venerează pe Puşkin, dar şi îl studiază. Noi doar îl venerăm pe Eminescu şi îl urlăm de cîteva ori pe an. Poimîine, de pildă, în parcul central al Chişinăului. Fără a-i cunoaşte opera. Fără a-l cita pe mică-pe ceas în emisiuni de radio şi de televiziune, în presă şi pe Internet. Mai ales că este de unde. În ultimul an, am făcut un efort, i-am recitit poeziile şi am extras din ele versuri care ne-ar îmbogăţi limbajul în diferite împrejurări de viaţă, dacă şcoala medie de cultură generală n-ar lucra, cu mici excepţii, la fabricarea unor troglodiţi în serie. O parte, doar o parte, din cuvintele înaripate eminesciene le-am pus într-o pagină de “Săptămîna”. Lectură plăcută!
