Metalele preţioase îşi pierd strălucirea şi se zgîrie, pietrele pot fi pierdute pentru totdeauna, iar şiragul de perle se poate rupe dacă nu este verificat la timp.

Indiferent de materialul din care sînt confecţionate, podoabele îşi pierd strălucirea. Dacă ţii la o bijuterie, trebuie să ştii cum te poţi bucura cît mai mult de ea.

Aurul devine, în timp, întunecat. Cele mai întîlnite bijuterii din metale preţioase sînt cele confecţionate din aur. Acest metal poate avea diverse culori, dar şi diferite numere de carate.

Aurul galben poate fi curăţat şi acasă, aplicînd alcool etilic, care se găseşte în farmacii, pe o cîrpă moale şi lustruind uşor bijuteria. Aurul alb trebuie tratat cu rodiu, doar la bijutier. După şlefuire, aurul îşi pierde puţin din gramaj. Acest metal nu trebuie să stea lîngă argint sau cupru, pentru că îşi pierde duritatea.

Argintul este mai puţin pretenţios. Unele bijuterii, în special cele din argint, nu numai că se înnegresc, dar şi lasă urme pe piele. Pentru a evita acest aspect neplăcut, se recomandă să aplicăm o peliculă de vopsea incoloră, pentru a împiedica oxidarea şi, implicit, lăsarea urmelor negricioase pe piele.

Argintul poate fi curăţat cu apă şi săpun sau suc de lămîie. Bijuteria din argint trebuie clătită apoi cu apă călduţă, iar ultima etapă este lustruirea cu ajutorul unei bucăţi de piele de căprioară. Evitaţi curăţarea cu peria, pentru că argintul este un metal mai puţin dens decît aurul sau platina şi se zgîrie foarte uşor.

Bijuteriile din argint se înnegresc sub acţiunea gazelor sulfuroase, de aceea, nu trebuie ţinute lîngă obiecte din cauciuc sau materiale care conţin proteină.

Evitaţi să expuneţi argintul prea mult la soare sau să îl purtaţi la plajă.

Metoda tradiţională de curăţare cu pastă de dinţi şi o perie nu este recomandată, mai ales bijuteriilor care au model sau pietre. Pasta de dinţi rămîne în colţurile bijuteriilor şi doar timpul o mai poate îndepărta.

Montura pietrelor trebuie verificată anual. Diamantul poate fi uşor pierdut dacă bijuteria este supusă şocurilor, iar aurul cedează dacă este lovit.

Diamantele, safirele şi rubinele se curăţă doar cu apă şi săpun, frecate cu o perie fină. Smaraldul, turcoazele, sideful sînt pietre poroase şi nu trebuie lăsate în apă. Perlele, coralul, chihlimbarul şi fildeşul sînt pietre organice, care conţin apă şi nu trebuie să intre în contact cu apa, nici măcar accidental. Ele se pot curăţa cu o cîrpă umedă, stoarsă foarte bine. Şiragul de perle trebuie verificat măcar o dată pe an, ca să nu se rupă.

Trevuie evitat contactul cu produsele cosmetice. Este bine ca doamnele să îşi scoată bijuteriile atunci cînd gătesc sau, mai ales, atunci cînd se ocupă de curăţenia în casă. Înălbitorii şi detergenţii atacă bijuteriile. Mai mult, fiecare bijuterie trebuie păstrată în săculeţi textili sau în cutiuţă originală şi abia apoi în cutia de bijuterii. Nu este bine să păstraţi podoabele la un loc, pentru că îşi pierd din valoare şi, mai ales, se zgîrie.