Gryg, 19 ani, Moldova
Salut, dragă “Samariteancă”! Aş vrea să-mi destăinui şi eu o mică poveste care mi s-a întîmplat odată.
Aveam doar 16 ani şi ea avea 21. Am început să ies cu ea. Am simţit că m-am îndrăgostit… Într-o seară am condus-o acasă, iar ea mi-a zis că e singură acasă şi poate intru la ea să mai vorbim, să bem vreo cafea. Am căzut foarte uşor în capcana ei. A trecut o zi, apoi o lună, s-a scurs şi o jumătate de an şi iată că s-a făcut anul de cînd o iubeam atît de mult, încît aş fi dat totul, numai să fiu cu ea.
Părinţii ei erau plecaţi la muncă peste hotare – “mama în Italia, tata în Portugalia”. Mi-a tot zis că sînt tot ce are ea mai scump pe această lume, şi eu am crezut-o. Pînă într-o nefericită zi cînd mi-a zis că trebuie să plece la verişoară-sa să-i aranjeze părul, că trebuia să plecăm la nunta ei. În acea seară. La întoarcere, îmi zice să plec acasă, că nu vrea să mă mai vadă, că mă urăşte, şi tot aşa. Am făcut ce-a zis ea, dar numai că nu acasă am plecat, ci la magazin. Acolo am luat o sticla de rachiu, apoi încă două.
Am băut foarte mult… Ajuns acasă şi trecînd prin bucătărie, am pus mîna pe cuţit şi m-am retras în camera mea. Acolo, ascultînd muzica ce îmi amintea de ea, m-am îmbătat criţă şi am început a-mi ieşi din minţi şi a plînge ca un copil. Muzica era dată tare, astfel încît părinţii nu mă auzeau. Mi-am zis că nu am pentru ce să mai trăiesc pe pămîntul acesta. Mi-am tăiat venele cu cuţitul de bucătărie şi priveam cum curgea sîngele. Îmi părea că zbor, iar peste cîteva minute am leşinat. M-am trezit la spital, cusut şi pus la picurătoare.
De atunci mă tem nespus de tare să mai iubesc pe cineva, cu toate că ştiu că va veni timpul şi mă voi îndrăgosti. Acum nu mai ştiu ce să fac, daţi-mi un sfat, ca să-mi pot reveni şi să nu-mi fie frică de viitor.
___________________________________________________________________________________
Trimite istoria ta de dragoste
___________________________________________________________________________________
Trebuie sa lucrezi cu tine,sa yncepi a te pretui si a te iubi…Viata ti s-a dat sa o traiesti si nu tu hotarasti cynd yti va veni moartea…Iar greutatile trebuie sa le ynduri,numai asa vei deveni barbat adevarat care yn viitor va deveni stylpul casei…Iar de dragoste nu fugi! Sa stii ca totul e trecator,si orice durere se uita! Da e greu! Dar cum ai vrut tu?Asa e viata! Yncearca sa iubesti! relaxeaza-te iar daca nu se primeste ceva cu vre-o domnita,analizea-za,poate ea nu te merita….Yn asa caz arata-i spinarea si paseste ynainte unde numaidecyt yti vei gasi jumatatea
dragostea…un sentiment atît de frumos,dar de ce multi sufera din cauza ei.Oare aceasta este dragoste adevarat,cu suferinta si dezamagiri?Gryg imi pare sincer rau prin ce treci,dar vreu sa te indemn sa privesti cu optimism viitorul,Dumnezeu nea dat un dar minunat-viata,si ea merita sa o traim frumos si fara regrete.Biblia-cuvintul lui Dumnezeu ne spune la 1corinteni 13:4:*Iubirea este indelung rabdatoare si buna.Iubirea nu este geloasa,nu se lauda,nu se inginfa.5.
:nu isi cauta propriile interese.7:Indura totul,crede totul,spera totul,suporta totul*.aceasta este adevarata dragoste.Rogate lui Dumnezeu sa te ajute sati gasesti persoana potrivita.Și gindestete:cum iti doresti sa fie jumatatea ta,personalitatea,calitatile,concentrezate la ce are in interior(ca frumusetea e trecatoare)si pe care sa o iubesti asa cum este,fara sa doresti sa o schimbi(si ea la fel)atunci nu vei mai suferi si vei fi cu adevarat fericit.sunt sigura ca-ti va reusi.succes