Open/Close Menu Revista “Săptămîna”, publicaţie gen magazin!

A venit, în sfîrşit, primăvara, aducînd cu sine o reînnoire a întregii naturi, la care omul participă în felul lui, rezonanţele sale fiind în simbioză cu cele ale naturii. Odată cu luna nouă de la începutul primăverii, ritmul de viaţă al plantelor, al animalelor şi al oamenilor se trezeşte. Este şi momentul recoltării sevei de mesteacăn, perioadă precisă, în care organismul are nevoie stringentă să se cureţe de toxinele acumulate pe parcursul iernii.

Încă de la începutul timpurilor, mesteacănul – cu toate părţile lui – a fost folosit în feluri diferite: scoarţa, frunzele, mugurii, mîţişorii, dar se pare că seva este cea care oferă cele mai multe binefaceri.

Acest copac simbolizează lumina, datorită scoarţei sale albe şi a frunzişului, care lasă să se strecoare razele soarelui. În ţările scandinave, mesteacănul este considerat un arbore sacru, pentru importanţa în domeniul sănătăţii.

Seva recoltată numai primăvara este seva brută, minerală. Este un lichid foarte limpede, atunci cînd e proaspăt, şi are un gust fad, uşor dulceag. După cîteva zile, seva se tulbură şi devine acidulată. În unele regiuni, seva de mesteacăn este lăsată să fermenteze. Acest preparat se conservă cîteva luni şi ajută la dezintoxicarea organismului, independent de cura de primăvară realizată cu sevă de mesteacăn proaspătă, nepasteurizată. Seva de mesteacăn nu trebuie confundată cu sucul de mesteacăn, care provine dintr-o simplă extracţie apoasă din frunze, produsul fiind foarte diferit de seva minerală. Principalii compuşi ai sevei sînt mineralele, calciul, magneziul, potasiul, sodiul, oligoelementele (cupru, fier, mangan, zinc), hormonii vegetali, mucilagiul şi 17 aminoacizi liberi, printre care şi acidul glutamic. Seva de mesteacăn pură, proaspătă şi naturală reprezintă o minunată cură de primăvară depurativă, care elimină deşeurile organice: acid uric, uree, colesterol.

Dar să vedem cum se obţine seva de mesteacăn. Mesteacănul face parte dintre copacii cei mai însetaţi. Cînd frunzele îi sînt pe deplin formate, un arbore de 15 metri înălţime „bea” pe zi 70 litri de apă. Primăvara, cînd seva se încarcă de zahăr, ea devine un elixir pentru sănătate. Arborii din care se extrage trebuie să aibă un trunchi de minim 20-30 centimetri diametru. Se face o incizie în el, la 30-50 cm înălţime, cu o adîncime de 2-3 cm. În locul perforării se fixează o sticlă. După ce se obţine cantitatea dorită de sevă, gaura se acoperă cu ceară de albine. Luarea sevei nu dăunează copacului, chiar dacă ea se extrage doi ani la rînd din acelaşi trunchi. Incizia se face înainte de apariţia frunzelor, în lunile aprilie-mai.

Seva trebuie consumată imediat, fiindcă altfel fermentează. Ea poate fi conservată vreme îndelungată la congelator. Se beau 1-2 pahare pe zi.

CategoryUtilitare

© 2018 - SĂPTĂMÎNA