Moldova greșește dacă se inspiră din modelul anticorupției românești

O știre DW ne informează că a fost declanșat mecanismul de demitere a procurorului general al Republicii Moldova. Anunțul a fost făcut de noul ministru al Justiției Sergiu Litvinenco după ședința de marți a Consiliului Suprem de Securitate. Conform aceleiași surse, Natalia Gavrilița, șefa guvernului de la Chișinău, a spus că procurorul general va fi demis. 

„Am înregistrat un proiect care vine să modifice legea cu privire la Procuratură, în sensul includerii unor mecanisme de evaluare a activității procurorului general și de instituire a răspunderii disciplinare a acestuia. Ambele mecanisme prevăd posibilitatea eliberării din funcție a procurorului general, în cazuri întemeiate, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor”, a explicat Litvinenco. El a precizat că amendamentele se referă și la modificarea componenței CSP.

În alte știri, magistrații spanioli se înghesuie la ușa comisarului pentru justiție la Bruxelles să se plîngă că Parlamentul vrea să facă modificări ale mecanismului de numire în CSM care vor duce la creșterea influenței politice asupra acestui organ de autoreglementare a magistraturii.

Nu e curios? Cînd e vorba de o țară aspirantă, ca Moldova, e bună intervenția politică la CSM iar evaluarea procurorului general e dinainte cunoscută. Va fi demis! Legea va fi schimbată retrospectiv ca să fie demis, că așa merge statul de drept. Spania, în schimb, e clar un caz de intervenție politică, pe urmele Poloniei la luat sancțiuni. E adevărat că una e țară membru și alta țară aspirantă, și fericiți cei care pot trăi cu standarde duble fără să-i omoare disonanța cognitivă sau scrupulele morale.

Am fost de față de două ori în România în ultimii 25 de ani la asemenea schimbări cu scopul de a da afară procurori generali, o schimbare chiar constituțională o dată, și acum, cu beneficiul experienței, cred că intervențiile politice pentru a demite procurori generali nu obțin mare lucru, doar întrețin tradiția eliminării politice a procurorilor generali, care va servi la tot felul de cauze și guverne. Dintr-o perspectivă mai practică și policy-oriented cred că Maia Sandu (și dna prim ministru) au un singur lucru important de înțeles.

Moldova nu va fi curățată de corupție de nici un procuror, și faptul că anticorupția a urcat pe procurori în Lexusuri ar trebui să le dea de gîndit moldovenilor. Ca și faptul că nu există vreo țară care să fi ajuns la buna guvernare în ultimii 50 de ani pe cale judiciară, dacă nu socotim niște colonii britanice ca Hong Kong sau niște dictaturi (tot cu sistem legal britanic) ca Singapore. Motivul e foarte simplu. Problema nu poate fi parte din soluție, iar aparatul judiciar în Moldova e o problemă. E probabil cel mai corupt din lume, deși concurența în spațiul post-sovietic e mare. Reforma sa e necesară, dar nu cu scopul de a rezolva corupția: nu doar că va dura prea mult și rezultatele sunt incerte (și asta după ce deja vom ști ce e de făcut, ceea ce sper că e cazul, dar mă îndoiesc), dar și pentru că problema e sistematică. Corupția va fi rezolvată de reforme, reforme administrative în cazul achizițiilor publice, reforme în domeniul energiei, reforme în domeniul economic. Justiția e o arie importantă care trebuie reformată, dar nu instrumentul care va ajuta la reforma celorlalte, cum nu s-a întîmplat nici în Balcani, nici în Ucraina. Nici măcar în România sau Bulgaria. Justiția va fi ultima unde se vor vedea rezultate, din păcate. Progresele care s-au făcut în Moldova au fost de exemplu reformele din domeniul bancar, și asemenea reforme trebuie să continue.

Ideea că putem promova cauza statului de drept și independenței judiciare cu consilii supreme de apărare și modificări retrospective ale legii e tentantă, dar nu a funcționat încă nicăieri. Am auzit că Maia are o mare admirație pentru modelul românesc. E un model în care după ce au fost băgați n politicieni la închisoare (mai ales unii) primul ministru tot fondul de rezervă îl folosește ca să își managerizeze popularitatea în partid. Cînd există țări ca Estonia sau Georgia, să te iei după România e o idee proastă. Chiar dacă deții serviciile secrete.

Urez succes la doamnele astea din Moldova, o pereche cu care trebuie să ne mîndrim, că arată infinit mai bine decît Iohannis-Cîțu, mai ales după ultimele dezvoltări, dar o să le meargă cu atît mai bine cu cît nu copie minunata experiență românească și se inspiră din alte exemple, mai solide, de succes din regiunea post comunistă.

_____________________

ALINA MUNGIU‑PIPPIDI (n. 1964), doctor în psihologie socială al Universităţii din Iaşi, este activistă a societăţii civile din România din 1989, iniţiatoare a Contractului cu România şi a Contractului cu Clasa Politică (1996), lider al Coaliţiei pentru un Parlament Curat (2004), şi fondatoare a României Curate (2010) și a Coaliției pentru Universități Curate. La începutul tranziției a fost printre cei care au creat noua presă liberă din România, conducând ziare ca Opinia Studențească sau Express, și având ani de zile editoriale în Revista 22 și România liberă.

În paralel a dezvoltat o carieră academică, având peste 2000 de citări internaționale, fiind în prezent profesor de studii de democraţie la Hertie School of Governance din Berlin, unde conduce ERCAS, centru de cercetare dedicat bunei guvernări (www.againstcorruption.eu). E frecvent invitată să conferenţieze la universităţi ca Harvard, Oxford, Stanford şi LSE și publică în jurnale ca Nature, Foreign Policy, Journal of Democracy. Cărțile ei au fost recenzate în mai multe jurnale academic internaționale și în The Economist.