Știe cineva cîte ziare încă mai apar în Republica Moldova?

Nu e chiar corect să ne aliniem toți laolaltă în detașamentul sfătuitorilor, ce și cum ar trebui să facă acest guvern feminizat în vârf, dar despre presă parcă ași avea ce spune, durata aflării în meserie îmi agită niște balonări de idei.
În puținul timp de la intrarea în dulcele guvernării depline, (ai noștri au câștigat tot atât de ușor și tot atât de pașnic ca și talibanii, în sens de covârșitor), oficialii au abordat multe probleme, cu excepția presei, în special a presei scrise. Dacă acest stat ar avea pretenții de stat cât de cât evoluat, iar una dintre funcțiile sale de bază este educația, presa trebuie să fie luată în seamă, ba chiar ușor corcolită, pentru că este un instrument tradițional al iluminării, în general.
În ultima perioadă, eronat și păgubos, o mare parte a celor care încă pot citi, consideră că rostul presei este doar de a alcătui și distribui investigații, să numere casele cuiva, să citească non-stop declarațiile pe venit și, respectiv, să descopere în ele nepotriviri de interese, cu alte cuvinte să latre și, acest lătrat încrâncenat să se numească câine de pază, în sensul extraordinar de bun și europenizat al cuvântului. E de bine când presa investighează, dar e de rău când doar investighează. Presa este văzută ca o pasăre răpitoare, ea de sus vede orice mișcare de rozătoare, dar nu atacă pentru că atacul, potrivit legislației în vigoare, e de competența organelor abilitate. Ca să vedeți, acum doar aceste preocupări ziaristice sunt plătite. Faptul că cineva a născut și se aude o bucurie (fie și cu aloolemie) în curtea vre-unei maternități, pe nimeni demult nu interesează. Interesează doar cine a murit, dar mai ales cauza morții, intriga, îngrijorarea, suspiciunea, iar dacă se ajunge la crimă (din astea cu furculița în ochi) – e subiec perfect, toți la ora cuvenită se vor holba în televizoare, cu sentimentul curiozității plăcut satisfăcut. Mizeria socială e încă consumabilă. AVEM O PAGINĂ DE CULTURĂ – du-te, bă, cu tot cu cultura ta, nouă să ne dai ceva piperat care să ne ridice ușor părul pe mâini, dacă a murit cineva după cinci sau șase doze de vaccin, asta-i temă cu adrenalină, nu Sala ta cu orgă cehă sau cursuri de latină gratis.
Deocamdată nu avem nici boare de mesaj cu privire la existența ziarelor din Republica Moldova. Subiectul este ocolit cu delicatețe, sperăm, nu și cu bună știință. În noua garnitură stăpânitoare se regăsesc și mulți care pricep rolul presei într-o societate, oricât de coruptă ar fi aceasta. Cea mai ieftină și cea mai cool platformă de comunicare este Facebook. Ai apăsat, ai plasat și aștepți degețele în sus. Sau huiduieli cu simboluri de greață. Dacă gândim și acționăm în felul acesta, ca guzganii, doar pe rețele, ar însemna că ei au venit să conducă, dar nu pe mult timp. Când Ion Sturza a plecat din fruntea guvernului, târziu, dar a avut curajul să recunoască faptul, că nu a dat importanța cuvenită presei și, în general comunicării cu toți acei, mult mai mulți din afara Casei Guvernului.
Dacă omul nu citește ziare, cărți sau, cel puțin afișe, omul pierde însușirile intelectuale și morale, ușor până la grav se imbecilizează, alteori s-ar putea cretiniza, într-un final ajungîndu-se la idiotizm. Astea toate le spun psihologii la braț cu psihiatrii. Dar psihiatrii noștri tac și nu vor să ne deseneze cum va arăta generația de astăzi care uită buchiile și rețin doar cifrele. Doctorii de cap, ori sunt prea bătrâni, ori stau veșnic cu nașul în telefoane.
Băgăm mâina în foc – actuala guvernare habar n-are câte gazete apar în Republica Moldova și în general dacă are ziare, câte sunt de expresie rusească și câte romănească, care și cum se descurcă, pe unde o fi aceste redacții, unde se vinde un ziar și cât plătesc metrul pătrat de arendă. Ei probabil consideră gazeta un business. Poate, numai că nu acum și nu în această țară. Vedem însă, că actuala guvernare face tot posibilul să ne lipim monstruos și periculos de ecrane, astfel încăt, peste nici 20 de ani, să numărăm statistic troglodiții pentru că vom fi cu toții niște intelectuali primitivi. Mai apar în cap niște idei cum e cu presa, cu Moldpres și cu Moldpresa, dar…să vedem dacă există interesul. (Stan Lipcanu)