Filozofia ciordelii sau piața furtului din Republica Moldova

Fenomenul nr.1. Ei și ce dacă a furat?! Da el se împarte și cu lumea, nu ca alții! Ăsta e Șor și tot ce-i legat de transformările Orheiului. Pînă și mulți intelectuali, oarecum așezați la minte ai Orheiului, cred cu tărie că ceea ce face Șor e haiducie normală – fură de la unii și dă la alții. Un fel de Kotovski tăiat împrejur. Nimeni n-a reușit să descîlcească ghemul (în sensul bancar și fiscal al cuvîntului) – de la cine a furat, cînd și în ce cantități? Cu atît mai mult nimeni nu a aflat cui și cît a dat și nici dacă Orheiul este un raion sau un cnezat. Dar o majoritate cîntă același refren – a furat și bine-a făcut, care-i problema, ceilalți tot au furat, dar uite că nu au mișcat nici o scîndură de la gard! Să le vorbești despre moralitate, despre faptul că nu e bine să furi în general?! Asta trebuie să le spună copiilor doamna învățătoare, doamna care se deplasează cu autobuzul de la Orhei tocmai pînă la Cahul, ca să ceară libertate pentru Șor în fața Judecătoriei. Dar da, există o scuză: doamna învățătoare e fostă învățătoare.
Fenomenul nr.2 Au furat dar… ehehe! Cînd a fost asta! Majoritatea celor care au fost și nu mai sînt n-au plecat cu buzunarele goale. S-au dus cu un business oarecare în dotare. Măcar cu un bufet, dar fiecare s-a ales obligatoriu cu ceva. Agrarienii au pus mîna pe afacerile agricole, ei și acum vînd la greu tractoare, combine cu aer condiționat, îngrășăminte și multe-multe otrăvuri chinezești. Comuniștii, la fel, au plecat cu multe bunuri în posesie, de la simple magazinașe de vinuri, pînă la cogeamite suprafețe împădurite din codrii noștri seculari. Cei care au stat lîngă Lucinschi, s-au lipit care și de cine a apucat, o parte aici, altă parte peste hotare, dar toți o duc bine-mersi. Liberalii și-au tras niște hoteluri, niște mici afaceri în niște mari capitale europene și acum ei se numesc, în bătaie de joc, diasporă. Unde și unde, au cîte o carieră. Piatra și nisipul sînt date de la Dumnezeu ca să le vîndă băieții deștepți. Important este că au avut acel capital inițial despre care zicea ceva Marx, dar noi ziceam că nu are dreptate. Dar nici Marx, nici Engels n-au scris că, la început, trebuie să hălești niște bani din buget, ca mai apoi, la plecare, să mai hălești și tranșa a doua. Ăstora care au furat cîndva, gata, nu mai ai ce le face. Ei sunt cu termenul de prescripție garantat expirat. Timpul le-a spălat CV-urile, iar copiii și nepoții lor chiar vor fi oameni de afaceri, mari proprietari cu acte în regulă.
Fenomenul nr.3. Nu știm dacă vom face mare treabă, dar cel puțin vom demonstra că nu furăm. Fenomenul în cauză abia urmează a se contura. Deși, să te scalzi în bani și să nu se lipească nici o bancnotă de vreo bucă este aproape imposibil. Cel puțin apar niște mesaje cu dări de înțeles din partea unor fruntași ai noii guvernări precum că ei vor urmări cu mare atenție tot se se întîmplă pe piața furtului din Republica Moldova. În primul rînd, dacă și se va întîmpa una ca asta, vor fi nevoiți să se pîndească unii pe alții, dat fiind faptul că vor fi din aceeași garnitură. Iar urmăritul, cu atît mai mult turnatul, nu face bine, dezmembrează orice echipă, oricît de beton ar fi angajamentul și detașamentul. Deci, există riscuri. Tofilat a cedat.
Fenomenul nr.4. Ar fura, dar nu au posibilități reale. Aceștia par a fi corecți, dar deosebit de falși. Ei nu fură atîta timp cît nu au acces la bunul bun de furat. Pune-l mai mare pe depozit și, în scurt timp, vei vedea cum dispare conținutul rafturilor. De obicei, ăștia sînt vocali și moraliști, ei arată cu degetul spre hoți. Iar dacă tac, înseamnă că s-au pricopsit cu șefia vreunei Agenții care comercializează semnături.
Fenomenul nr. 5 Au furat, dar nu de la noi. Aici se încadrează hergheliile de ONG și multe alte organizații obștești, mișcări, ligi și simple SRL-uri politico-ideologice. Și într-adevăr, la ei vin niște bani de peste hotare, să zicem, de la domnul contribuabil scandinav sau chiar rus, pentru un ONG care se ocupă, de exemplu, de consolidarea relațiilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Vă imaginați care ar putea fi marja de furt în acest proiect de consolidare a relațiilor? Relațiile, bune sau rele, niciodată nu vor avea unități de măsură, ca și grosimea de asfalt turnat de Serafim Urechean, dar și de mulți alții. Plus-minus un milimetru, plus minus un milion.
Fenomenul nr.6 Nici nu fură, nici nu fac nimic. Sunt cetățenii cu puțini dinți în gură, în mare parte, amărîți. Dar sînt amărîți din cauza lenei, a bolilor, a timpurilor care au căzut peste ei găsindu-i oarecum pe nepregătite, oameni care au căzut în depresie, dar încă n-au murit de inimă rea, oameni care au crezut în una și au dat cu totul peste alta, oameni care erau ferm convinși că se poate întîmpla cu oricine, numai nu cu ei, oameni care credeau că pînă la pensie mai au de trăit și de trăit, ia dă să mai bem o tărie. Iat-așa au mers în paralel cu noile mișcări sociale, cu IT-ul, cu fast food-ul și au rămas doar cu second hand-ul, în suflet și sub cufaică. Se zice că ar fi cam 20 la sută.
Fenomenul nr.7 Fură, da adă în casă. Este o apucătură socială mai mult feminină. O mică parte dintre femeile Republicii Molodva ar fi în stare să-și sacrifice soții pentru bunuri, pentru multe bunuri. Pînă la o vîrstă. Cînd înțeleg că soțul lor este și el un bun.