Bătăi TV. Cum s-au tăvălit necalitativ doi pleșcați la televizor

Miercuri, viața noastră a luat o păuză de la dezbateri, pentru că trebuia să discutăm, postelectoral, cum s-au bătut, marți, doi la televizor. Măcar de s-ar fi bătut calitativ. Ei doar s-au prefăcut că-s bărbătuși. Unul s-a stropșit și a stropit, altul s-a năpustit, apoi celălalt a sărit, într-un sfîrșit, Cosovan a căzut. Dacă cădea în felul acesta un fotbalist, i se arăta cartonaș pentru simulare. Iar Tofilat, categoria muscă, sărea de pe un picior pe altul, el se autodeclarase cîștigător încă de pe 11 iulie. Simțea cu ghebul că nu-l așteaptă nici o penalizare. Iată de ce își permite și cuvințele care, de obicei, sînt bruiate cu «piu-piu». În cazul în care doi se bat, vine poliția și documentează. Uneori, găsește vinovatul. În cazul de față însă, incidentul este discutat doar la partid. Au dat cu paharul, au dat cu pumnul, au dat cu batjocura, un pic au boțit moralitatea socială în ansamblu, după care, ambii au regretat și… gata, nu mai miroase a usturoi! Domnul să-i ierte! Ăștia n-au treabă cu legea, măcar un simplu huliganism să li se aplice, hai fără alice. Cînd
colo, pare a fi o banală nesupunere civică, cum ar veni – cineva e cineva, iar cineva e altcineva. Corect ar fi fost să fie un proces-verbal pe A4, în care să se scrie că la ora cutare, pe data cutare, cetățeanul cutare, pleșcat, l-a lovit pe un alt cetățean, la fel de pleșcat, dar care o căuta cu lumînarea. Martori erau, cu toate că, acum, Chirtoacă nici în calitate de martor nu e bun. Legal și echitabil ar fi fost (potrivit legii și spiritului altor vremuri, noi), ambii să încaseze cîte 15 «sutci», cu muncă în folosul comunității. Nu se încălcau drepturile omului dacă îi vedeam pe ambii măturînd strada Pușkin sau Oituz. Oare va îndrăzni cineva să se autosesizeze, să ne ofere o pildă. Decît așa rușine, mai bine să fii om normal și cumpătat, chiar dacă ești un Cosovan bolovan, chiar dacă ești un Tofilat umflat în mandat. Era să fie un leac pentru societate, o Astra Zeneka reformatoare.
Mare dezlegare, mai apoi, dînșii s-au împăcat. Au dat și mîna, dar nu s-au pupat, de parcă copiii n-au văzut că pentru bătaie nu iei bătaie, cu buchea legii, ci doar te discută o țară întreagă. Mai mult decît atît, 60 la sută ar putea să-ți bată din palme – ce maladeț e ăla micu, ai văzut cum l-a trîntit pe omul lui Plaha. Iar noi stăm ca proștii și ne certăm cu neamurile, ghicim cine dintre cei doi nenorociți bine plătiți ar avea mai multă dreptate – cel care a dat sau cel care a încasat, cel care a provocat sau, pur și simplu, cel pleșcat. Cum ar spune un coleg, normal era să se tragă de păr, dar păr nu prea…
Polițiștii n-au treabă, ei n-au plîngere, ei n-au ordin, ei vara nu dorm, îi caută pe acei care fură biciclete, iar procurorii îl caută pe Cavcaliuc. Dacă piști o linie continuă, imediat ești sărăcit de vreo 800 de lei. Dacă omul îl înjură sau chiar îl bate pe alt om și o face sfidător la televizor, cu rînzuliță de mare mahăr cu neamuri la Ierusalim, nu e amendabil, ei în felul acesta caută dreptatea, există o așa modalitate, mai specifică, de gestionare a conflictelor, ar spune orice ONG-ist liber și dependent de cele 2 %. Nu cumva ești prost și nu înțelegi desfășurarea reformelor? La capitolul maniere și comportament violent în public, ne apropiem de ucraineni, ei se bat cam peste o zi, pe unde apucă, mai des însă în Radă.