Regretabile cuvinte

Cu ceva timp În urmă, s-a întîmplat să  stau cîteva zile în Miami. Știam că undeva, pe aproape  există un cimitir în care a fost înmormîntată Stela Josanu,  doctor din Moldova, ajunsă în America la fiica ei Constanța Josanu, lumina vieții jurnalistului Efim Josanu. Da, Efim Josanu, cel   care, ieri, 28 ianuarie, a plecat în ceruri. Așa spunem noi – în ceruri, pentru că în pămînt nu sînt stele.

Am, găsit mormîntul destul de ușor. E cutremurător să citești cuvinte scrise în limba română la mii de kilometri de  un apartament  în care am  găsit cîndva cărțile lui Marin Preda.”Din steaua care m-am aprins în cer, raza mea va vegea  mereu dragostea pentru voi cu lumina ei – nestinsă și ocrotitoare.” Sînt cuvintele săpate în piatră.

Aș putea presupune că, dacă era încă în viață, pînă la urmă s-ar fi întors la Chișinău. S-a vrut însă să fie o călătorie fără retur. Pe piatra de pe mormîntul  Stelei Josanu, în dreapta numelui ei e un chenar gol. Cît ai scrie un nume.  Niște lucruri care la un timp anume, par să aibă importanță, țin încolonate în  creerul tău semne de întrebare. Dar vine un timp și  vine o dimineață în care chiar nu te mai interesează chenarul acela gol. Pentru că, din ziua aceea ei sînt împreună. Alături și nedespărțiți.

Și dinspre ei, răsare iarba.

 

Constantin Olteanu