Douăzeci de milioane ca și cum au fost

 

Se pare că afacerea anului 2020 a fost cea cu măștile pentru fiecare alegător, măști care au fost achiziționate din banii statului, în mare parte, fără noimă și fără judecată. Au băgat ambele mîini în sacul bugetar și au scos cît au putut duce. Și  nimeni nu zice nimic, acuma e ciumă, dom”le, trebuie să luăm măsuri de protecție, ce, glumiți?! Cînd, de fapt, e o găinărie, pentru că aproape fiecare alegător, chiar și babele amnezice, a venit la secția de votare cu masca de acasă frumușel împăturită în băsmăluță, haideți să fim sinceri măcar noi cu noi. Undeva într-un colț de secție, pe o masă lăturalnică, într-adevăr, era cutiuța cu măști. Chiar dacă aveai tupeul să cerșești, ăla de la intrare, tot el responsabil de termometrie și de alcoolizarea unghiilor, te privea cam de sus în jos, uite, bă, și sărăntocul ăsta a venit nepregătit.

Să admitem că unul din zece a uitat masca acasă pe pian.  Unde au fost consumate celelalte 90 la sută?  Să mai admitem că după 9 seara le-au împărțit membrii secțiilor de votare, ei între ei. În cel mai rău caz, putem admite că șeful secției de votare a ciordit jumătate din numărul total de măști. Nu uităm nici pentru o secundă că o mască costă între 5 și 7 lei, preț de farmacie. Dar, dat fiind faptul că e o achiziție de importanță majoră, nu excludem o oarecare umflare de preț. Pînă la urmă, prețul de achiziție a unei măști se dovedește a fi secret de stat. Prostimea îndată se apucă de calculat care și cît a gestionat, în sens de pus în buzunar.  Nu excludem faptul că o parte din măștile statului au fost duse peste hotare, pentru diasporă. Acolo fiecare al doilea nu-și poate permite o mască europeană. Pînă acolo, prețul măștii probabil s-a dublat. Nu întîmplător Ministerul Finanțelor a direcționat 1.189.400 lei către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene.

Un CNA normal ca formă și conținut trebuia să se autosesizeze, ca ars, încă de prin septembrie, stați, bă fraților, cum așa, chiar ne aveți de proști, chiar nimeni n-a văzut și n-a înțeles nimic, pentru ce atîta cheltuială și presiune pe buget dacă era clar încă din secolul trecut că la alegeri, de obicei, vin jumătate (maximum 60 la sută) din alegătorii înscriși pe liste. Cîtă responsabilitate e în capul membrilor CEC dacă au comandat cîte o mască pentru fiecare alegător. Chiar atît de ușor ni se dă banul, încît să-I irosim  pe niște peticuțe care, ulterior, vor fi transformate în marfă. Masca cumpărată din bani publici e un bun al statului. În cazul în care acest bun nu a fost valorificat, el se restituie, parcă așa ar trebui să fie, teoretic. Cîte măști și cîte viziere au fost numărate și întoarse, are cineva undeva vreun caz concret de inventariere? S-a procedat ca la colhoz pe dealul mare. Asta în condițiile în care în Republica Moldova activează 52 de organe de control și de supraveghere.

La alegerile prezidențiale din 1 noiembrie, fiecare participant la vot urma să primească gratuit, la intrarea în secție, o mască de protecție ca măsură de prevenire a infectării alegătorilor cu Covid-19. O hotărîre în acest sens a fost adoptată în cadrul ședinței Comisiei Electorale Centrale din 17 octombrie. Bani pentru asta a dat guvernul din fondul de rezervă.

CEC a luat și a raportat că, prin Hotărîrea Guvernului nr.655 din 26 august 2020, s-au alocat, din fondul de rezervă al Guvernului, 20.387.100 lei Comisiei Electorale Centrale şi 1.189.400 lei Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene pentru achiziţionarea echipamentelor de protecţie în scopul prevenirii răspîndirii infecţiei COVID-19. Cît miș-maș se ascunde după ultimele cîteva cuvinte! Dar, atîta timp cît nimeni nu-i prins cu ocaua mică, afacerea se numește “responsabilitate», ba chiar «bună organizare».

Stan LIPCANU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *