Cum aș putea să uit fetiţa la care am visat o viaţă!

Salut, dragă „Samariteancă”!  Citesc totdeauna pagina ta şi aş vrea să-mi deschid sufletul în ea. Poate doar aşa voi putea să-i cuceresc inima fetiţei mele dragi, Irina.

Acum doi ani am fost la o tabără de vară, acolo am întîlnit-o pe ea, o fată cu ochi mari, buze senzuale, mîini fine şi privire gingaşă. E o fată interesantă, nebunatică, veselă şi… iată că am îndrăgit-o. De la început totul părea o glumă, dar după ceva timp am înţeles că această fată poate pune stăpînire pe inima mea. Ea însă nu o lua în serios. Atunci cînd a sosit clipa despărţirii, am înţeles că numai pe ea o iubesc. Am mai revăzut-o în iarnă, părea cu totul altfel, dar totuşi nu o pot scoate din inimă. Acum aş vrea să-i scriu un răvaș.

Îmi alunecă amintirile în suflet şi fără să vreau le deschid larg porţile. Irina, să ştii că te iubesc, chiar dacă nu o crezi, totuşi nu te voi uita. Atunci ne-am certat puţin, regret mult, dar cred că m-ai iertat.  Mi-ai spus să te uit, dar cum să uit fetiţa la care am visat o viaţă,  Te iubesc, Irina, şi nu ştiu ce să fac. Poate îţi vei da seama acum şi îmi vei scrie măcar un răvaş. Pentru că inima mea bate doar pentru tine.

Vreau să-ţi dedic nişte versuri ce mi-au venit din inimă:

O frunză-n vînt se mai alină,/ Sub cerul unde ne-am oprit./ De ce azi nu mă ţii de mînă,/ De ce acum ne-am rătăcit?/ Aroma dragostei se simte/ Pe cărăruia ce-am umblat,/ De ce n-aud vorba-ţi cuminte,/ De ce, iubito, m-ai uitat?

Adrian, 17 ani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *