Am fost blestemată să te iubesc

Pentru toţi şi toate există un început al începutului. Şi acest început al începutului dragostei mele eşti tu, tainicul meu înger terestru!

Tu eşti acela care, fără ca eu să vreau, mă însoţeşti oriunde şi oricînd, indiferent  că plîng sau zîmbesc, că sînt tristă sau fericită.

În ceea ce mă priveşte, sînt fericită, pentru că odată, într-o seară caldă de vară, gîndurile noastre ne-au îndrumat unul spre celălalt, că ne-am cunoscut şi că undeva în adîncul sufletului tău cald ai găsit şi un locuşor pentru mine. Nefericirea mea începe şi ea de la simpla noastră întîlnire, care m-a făcut să cunosc raiul şi, totodată, iadul, pentru că am fost  blestemată să te iubesc aşa cum se iubeşte amintirea unei seri şi a unui vis de vară.

Fiind pedepsită să rătăcesc pe cărările întortocheate ale propriului meu destin, am ajuns să ţin la tine mai mult decît la viaţa mea. Dar nu pot să schimb cursul firesc al vieţii tale.

Să vreau, te-aş distruge, cum faci şi tu, dar totuşi n-ar fi suficient pentru a-mi curma chinul sfîşietor. Şi apoi, cum aş putea eu să  privesc în adîncul sufletului meu ştiind că am distrus ceea ce aveam mai scump: pe tine.

Şi totuşi, în pofida a ceea ce-a fost şi ce va  fi, tu eşti în viziunea mea… my number one, şi… I love you!…

Nătăliţa, 16 ani