Acum trăiesc un vis urît

Diana, 16 ani

Salutare tuturor! Am hotărît să scriu  la „Samariteanca” pentru a-mi descărca sufletul.

Abia acum, după patru ani, am înţeles că nu am iubit persoana alături de care am fost,  abia acum i-am descoperit adevărata faţă. În tot acest răstimp, care totuşi mi-a părut o clipă, am trăit un vis frumos, care credeam că nu se va sfîrşi vreodată, mă simţeam împlinită şi-mi  părea că-s un fluture ce zboară din floare în floare. A reuşit să pătrundă în interiorul inimii mele, devenind unicul posesor al fiinţei mele. Am ajuns să cred că pentru el răsare soarele în fiecare dimineaţă, că pentru el apa izvorului  murmură şirul poveştii noastre prea frumoase – în trecut. Cînd ne prindeam de mîini  şi alergam ca doi copii, cînd ne jucam prin nămeţii de zăpadă şi ne iubeam cu pasiune copilărească, fiindu-ne totuna de cei din jur. Toate au trecut, acum altceva am înţeles şi nu am crezut că voi cunoaşte vreodată tainele durerii şi nu am crezut că voi vărsa lacrimi.

Totul s-a stricat din cauza unei „prietene”, dacă o pot numi astfel, ea a fost acea care mi-a distrus dragostea… Ea şi-a făcut cheful, iar eu am rămas înjosită şi umilită în faţa tuturor. Ea a făcut tot posibilul pentru a ne despărţi, pentru a ne face să ne urîm, a făcut şi mai mult decît atît, mi-i greu să înşir toate nelegiuirilecomise de ea. Ambii m-au distrus, nu mai am chef de nimic, nu mai am încredere în nimeni. Îmi este greu, dar cred că voi reuşi să-i alung din cale, vreau să-i strivesc, dar Dumnezeu îmi este alături. Cu el e mai uşor. Am nevoie de un sfat. Cum pot s-o pedepsesc, ce să fac cu ea? Doar îmi era prietenă. Iar lui îi pot spune doar atît: nu iubi o frumuseţe ce te poate înşela, ci iubeşte-un suflet nobil ce te poate ajuta!