Of, Mărioară…

Vă rog din toată inima să-mi acordaţi puţină atenţie şi să-mi găsiţi şi mie un colţişor al paginii să-mi destăinui suferinţa. Vă scriu aceste rînduri în speranţa că mă va auzi şi înţelege şi cea căreia de fapt îi sînt adresate. Sufăr de mai bine de 25 de ani pentru iubita mea din tinereţe – Mărioara. De cînd ne-am despărţit, n-am mai avut linişte în suflet, mulţi ani la rînd am fost prieteni. Cînd am fost la un pas de a ne căsători, cineva a fost împotriva dragostei noastre. Mărioara era frumoasă, mîndră ca o floare, ca un răsărit de soare. Îmi pare foarte rău că n-am putut să-i cuceresc inima. Mi-e greu să cred că totul s-a spulberat, că din vise şi speranţe chibzuite, chinuitoare acum au rămas dureri. Ne iubeam, mă gîndeam că n-o să ne despărţim niciodată. Dragostea mea!… Te simt în neagra noapte şi mi se face frig că nu eşti aproape. Fără dragoste plîng ochii şi tînjeşte sufletul, se întristează luna şi plînge timpul. Dragostea mea, te-am căutat, te-am aşteptat, mi-ai strivit visul. Mi-am pus întrebarea: oare de ce nu-mi dispari din suflet, la fel cum ai apărut? De mult ai plecat din viaţa mea, dar gîndul îmi aleargă departe spre tine. Fiecare din noi visează la o dragoste mare, sinceră, curată, căci dragostea ne aduce bucurie şi tristeţe, fericire şi suferinţă. E minunat cînd te gîndeşti că cineva te poartă în suflet şi e dureros cînd totul se pierde în zare, lăsîndu-ne răni adînci. E dureros şi totuşi aşa se întîmplă. Ce frumos e atunci cînd te îndrăgosteşti, viaţa e atît de frumoasă cînd iubeşti şi eşti iubit şi ce aspră e viaţa atunci cînd destinul desparte două inimi.

Dorinţa mea cea mai mare este să te întîlnesc din nou, să-ţi mai spun că nu mi-i dragă viaţa fără tine, pentru mine ai rămas femeia ideală, inima vrea multe să spună, însă gîndirea rămîne tăcută. Şi totuşi voi trece pe la Cahul, mi-i dor de tine să te privesc în ochi, să-ţi spun cît de mult te doresc.

Sînt un bărbat întors de peste foarte multe hotare, dar oriunde m-aş afla: la Madrid, Tokio, Gibraltar, mereu sînt cu gîndul la tine, aş vrea să ştii că zilele de Sfînta Maria le-am sărbătorit în colectiv cu americani, arabi, francezi. Am povestit tuturor că tu, Marie, eşti o fiinţă care ştie ce e frumosul, dragostea, stima, durerea, amintirea şi dorul. Aş vrea să-mi spui cum ai aflat secretul tinereţii fără bătrîneţe.

Marie, îţi doresc ca sufletul să-ţi fie senin ca primă­vara, inima ca luceafărul de dimineaţă şi faţa să-ţi fie luminată de cele mai frumoase amintiri, îţi mai doresc să nu ştii ce-i durerea în dragoste. Aş vrea să te văd măcar de la distanţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.