Nou-vechiul tratament pentru COVID-19

La începutul secolului XX, în luna martie a anului 1905, medicii de la un spital din Philadelphia, SUA, au încercat o metodă neconvențională pentru a trata un bărbat grav afectat de pneumonie.

Medicii i-au „atacat” plămînul drept, acolo unde infecția era cea mai concentrată, cu raze X. Tratamentul cu radiații a durat patru zile și fost aplicat zilnic timp de cinci minute. Pînă la sdfîrșitul săptămînii, pneumonia dispăruse. Un caz nu demonstrează nimic, însă rezultatul este destul de sugestiv pentru a încuraja mai multe cercetări, au spus la acea vreme medicii.

Cercetări mai ample, desfășurate pe sute de pacienți, au produs rezultate excelente. Însă, interesul pentru tratarea infecțiilor cu radiații a stagnat după introducerea antibioticelor în 1939. Cel mai recent studiu uman asupra tratării pneumoniei cu radiații a fost în 1943.

Însă, avînd în vedere că nu există antibiotice care pot trata pneumonia cauzată de SARS-CoV-2, cercetătorii încearcă din nou să trateze infecțiile pulmonare cu radiații. Deja au fost începute studii clinice la Universitatea Emory, Universitatea din Ohio, Brigham și Spitalul pentru Femei din Boston, precum și în Italia, Spania, India și Iran.

Deși este uneori folosită pentru sterilizarea echipamentului din spitale, radiația nu atacă virusul direct în cadrul acestor studii. Ar fi prea copleșitor pentru corpul uman. Virusurile sînt mult mai mici decît ADN-ul din celulele canceroase, iar tocmai de aceea necesită o doză mai mare de radiație pentru a fi ucise.

În schimb, tratamentul cu radiație pentru pneumonie vizează sistemul imunitar al corpului. Cea mai comună cauză pentru tulburări respiratorii la pacienții cu COVID-19 este tocmai un răspuns prea intens al sistemul imunitar.

Să vedem cum funcționează tratamentul cu raze X în cazul bolnavilor de COVID-19. În încercarea de a combate coronavirusul celulele imune numite limfocite produc citokine. Acestea sînt molecule de natură proteică ce transmit informații între celule diferite. Astfel, prea mult lichid ajunge în plămîni, ceea împiedică respirația. Unele teste pentru pacienții cu COVID-19 au folosit și medicamente care blochează citokinele. Însă, razele X încearcă să prevină producerea în exces a citokinelor și se concentrează pe limfocite, acestea fiind extrem de sensibile la radiații. Limfocitele intră în moarte celulară imediat ce simt pînă și cea mai mică leziune asupra ADN-ului lor.

Primele rezultate ale tratamentul cu raze X sînt promițătoare. În cadrul studiului de la Emory, medicii au tratat cinci pacienți infectați cu noul coronavirus. Avînd o vîrstă medie de 90 de ani, toți pacienții erau în grupul de risc pentru COVID-19. Toți au primit oxigen. Patru dintre pacienți s-au recuperat atît de bine încît medicii au putut să îi scoată de la alimentarea cu oxigen. Al cincilea pacient era încă în viață la momentul apariției studiului, însă încă mai primea oxigen la 14 zile după tratamentul cu raze X. De asemenea, nu au apărut efecte secundare grave.

Totuși, este nevoie de mai multe informații pentru a ști cu siguranță dacă aceste rezultate sînt obișnuite. Dacă un astfel de tratament chiar va funcționa în cazul COVID-19, ar putea duce la noi cercetări pentru tratarea altor pneumonii virale. Este posibil să se ajungă la un tratament inovator care salvează vieți și care este folositor și pentru alte afecțiuni, acesta nefiind descoperit dacă nu ar fi apărut pandemia de coronavirus.