La o aniversare antioligarhică. Un an fără Plahotniuc și 30 de cînd sîntem săraci

 

Zilele acestea, am avut un prilej de sărbătorire – un an de cînd Plahotniuc dus a fost cu avionul. Într-o după-amiază călduță de vară și cu mulți «șori» în jurul guvernului,  a adunat fruntea partidului, le-a spus ce e de făcut mai departe, că nu cade cerul și nici pămîntul nu iese din orbită, ne retragem onorabil în opoziție (chiar și mister ambasador al Statelor Unite a căzut de acord cu asta), a ieșit și dus a fost. A ușchit-o! De atunci, nimeni nu l-a mai văzut, cu excepția, poate, a lui Candu, dar fără selfiuri. Nelizea! Oligarhul a dispărut, mai puțin oligarhia. Oligarhia are obiceiul de a trăi mult și destul de bine, nu numai la noi, ci pretutindeni în lume. Între timp, domnul Plahotniuc a lucrat de la distanță, a lucrat bine, așa încît a lăsat guvernarea actual cu cea mai șubredă majoritate parlamentară, practic la limită – 51. Am avut un eveniment – un an fără Plahotniuc, toată lumea și-a dat cu părerea, reporterii au întrebat poporul, iar poporul, total nepotcovit politic, a zis că, cu sau fără, oricum săraci rămînem. Deci, avem aniversarea de un an  de cînd Plahotniuc e bun dus în SUA și jumătate de an de cînd lui Plahotniuc i-a expirat viza pentru SUA. (Stan Lipcanu)