Părinții noștri sînt în sîngele nostru

Dacă într-o zi am intrat în biserică, iar în altă zi nu am intrat, nu cred că într-o zi
am fost mai creștini decît în altă zi. Așa înțelegem noi sau mulți dintre noi. Înseamnă
oare că atunci cînd nu ești sub coroana de lumînări a bisericii nu ești cu Dumnezeu?
E necreștinește să fi m acuzați de asta. Slujitorii bisericii s-au identifi cat întotdeauna cu
înțelepciunea și cu locul din fruntea comunităților, fi ind ascultați, crezuți, urmați. Cînd
au șoptit rugăciunile în fața altarului și au spus ”iartă-ne nouă…”, și pe noi ne-au avut
în vedere. Chiar dacă în acel moment noi eram acasă, undeva în rînd după pîine, la
spital sau pur și simplu în cîmp.

Părinții noștri sînt în sîngele nostru, indiferent dacă noi sîntem sau nu în fața ace-
lei lespezi de granit de pe care ei ne privesc. Cînd plecăm de la cimitir, nu ne îndepăr-
tăm de ei. Nici cînd venim la cimitir nu ne apropiem. Cum să te îndepărtezi de sînge-
le tău? Cum să fi i mai aproape sau mai departe de Dumnezeu?

«Săptămîna»